În discuțiile pe care le-am avut derulând activitățile proiectului Politică publică pentru meșteșugul tradițional (SIPOCA 239) atât cu meșteșugari, cât și cu alte persoane implicate în domeniul meșteșugurilor tradiționale, s-a menționat în repetate rânduri ideea că veniturile provenite din comercializarea produselor realizate de aceștia sunt ocazionale și relativ mici, astfel încât impozitul pe venit reglementat în prezent reprezintă o reală problemă. De asemenea, obligația nou introdusă prin Codul Fiscal și anume aceea de a folosi case de marcat îngreunează mult situația meșteșugarilor, mai ales având în vedere faptul că unii dintre ei sunt deja în vârstă și le este greu să se descurce cu acestea sau cu depunerea unor declarații la ANAF.
Totodată, când vorbim despre veniturile realizate de meșteșugari ne gândim și la capacitatea acestora de comercializare a produselor, și aici intervine o altă problemă semnalată, și anume lipsa facilităților de distribuție / posibilitate redusă de distribuție a produselor. Principala cale prin care se realizează atât comercializarea produselor, cât și promovarea acestora în prezent este reprezentată de participarea la târgurile de profil.
O potențială soluție ar putea fi reprezentată de sprijnirea activității economice a meșteșugarilor.

Links

Files