Ajunși la finalul proiectului Politică publică pentru meșteșugul tradițional (SIPOCA 239), ne-am aruncat o privire în urmă pentru a vedea evoluția acțiunilor pe care ne-am propus să le întreprindem.
În cadrul fiecărei întâlniri sau convorbiri directe cu meșteșugari dintr-un domeniu sau altul, am întâlnit aproximativ aceleași tipuri de probleme cu care aceștia se confruntă. Mulți dintre ei au adus în discuție, ca una dintre cele mai importante probleme, lipsa unei proceduri de certificare a meșteșugarilor tradiționali, problemă care derivă și din faptul că nu există o definiție clară a termenului de „meșteșug tradițional”. Totodată, această problemă dă naștere și altora, ca de exemplu concurența neloială întâlnită tot mai des de către meșteșugari în cadrul târgurilor de profil organizate. S-a specificat de multe ori că populația nu este educată încă îndeajuns de mult încât să diferențieze între lucrurile produse manual de către meșteșugari și cele produse în serie, cu ajutorul unor utilaje.
De asemenea, printre problemele stringente menționate de către meșteșugari s-au numărat și cele legate de fiscalitate și finanțarea domeniului. Având în vedere prevederile legislației actuale, care se pot aplica în domeniul meșteșugurilor tradiționale, domeniul trebuie să se alinieze la condițiile impuse pentru orice persoană juridică (ex. societate comercială, persoană fizică autorizată), chiar dacă procesul de realizare a fiecărui produs în parte este de durată diferită, meșteșugarii neputând să realizeze produse în serie. Și condițiile de acordare a finanțărilor sunt legate de organizarea juridică a meșteșugarilor, la aceasta adăugându-se și faptul că mulți dintre cei care mai practică meșteșugurile tradiționale sunt persoane care nu înțeleg termenii utilizați în ghidurile de finanțare și care nu au posibilitatea de a-și completa singuri o cerere de finanțare sau nu dispun de resursele financiare pentru a apela la o firmă de consultanță.
Având în vedere acest context, am elaborat în cadrul proiectului o propunere de politică publică alternativă în sprijinul practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională în cadrul căreia am încercat să ținem cont de problemele întâmpinate în domeniu, varianta propusă spre implementare vizând aspecte precum reglementarea domeniului, simplificarea și adaptarea legislației existente cu incidența asupra meșteșugurilor tradiționale, dar și acțiuni complementare (ex. implicarea societății civile și a actorilor sociali prin acordarea de asistență în gestionarea aspectelor juridice sau accesarea de fonduri nerambursabile etc.). Un prim rezultat al propunerii de politică publică realizat chiar în cadrul proiectului îl reprezintă propunerea legislativă intitulată „Legea meșteșugarilor tradiționali din România”. Propunerea legislativă vine să reglementeze cadrul general pentru recunoașterea statutului de meșteșugar tradițional, drepturile și îndatoririle meșteșugarilor tradiționali, precum și organizarea și funcționarea structurilor reprezentative ale acestora. Scopul principal al propunerii legislative este reprezentat de conservarea, protejarea, transmiterea, promovarea și punerea în valoare a meșteșugurilor și a culturii tradiționale.
În acest sens, în perioada următoare, propunerea legislativă va fi transmisă către Parlamentul României și va urma parcursul legislativ stipulat la nivel național. În ceea ce privește propunerea de politică alternativă în sprijinul practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională precizăm faptul că aceasta a fost înaintată către Ministerul Culturii și Identității Naționale cu scopul de a fi supusă procesului intern de analiză și aprobare. Deși răspunsul primit din partea domnului Ministru a fost unul pozitiv, menționăm faptul că misiunea noastră nu se oprește aici și vom urmări parcursul propunerii noastre de politică publică în procesul de analiză și consultare desfășurat la nivelul Ministerului Culturii și Identității Naționale.

Links

Files