Una dintre cauzele declinului meșteșugurilor tradiționale identificate în urma derulării activităților proiectului Politică publică pentru meșteșugul tradițional (SIPOCA 239) s-a referit și la modalitățile reduse prin care acestea sunt transmise către generațiile tinere. În acest moment, în România, nu există un sistem de învățământ bine pus la punct care să permită transmiterea tuturor meșteșugurilor, inclusiv a celor care nu se pot învăța decât în cadrul unor școli de ucenicie (ex. împletiturile din răchită). Acest lucru ar putea conduce, în timp, la dispariția unora dintre meșteșuguri având în vedere faptul că cei care le practică au o vârstă înaintată. De asemenea, din cadrul discuțiilor avute cu diverși factori interesați, a reieșit faptul că, deși încă se află în programele școlare aferente învățământului primar și gimnazial, orele de „lucru manual” nu mai au aceeași structură, iar elevii nu mai învață diverse tehnici și metode ce au legătură cu meșteșugurile tradiționale. Școlile Populare de Arte care mai există în acest moment nu sunt îndeajuns susținute în activitatea derulată.
S-a considerat utilă, în acest sens, reînființarea școlilor de meserii, însoțită de reglementarea unui sistem de educație dual.

Links

Files