Material realizat de Laura-Lucia Găvan

Noaptea Muzeelor la sate este un proiect inedit, organizat în premieră în Europa, care a avut loc pe 2 septembrie în aproape toate județele din România. Locuri inedite și-au deschis porțile și 153 de obiective au putut fi vizitate, într-o inițiativă care-și propune apropierea publicului de patrimoniul rural.

Această nocturnă muzeală organizată de Rețeaua Națională a Muzeelor din România a adus publicului activări culturale și programe educative în spații cu valoare istorică și de patrimoniu.

Detalii despre activitățile din ediția din 2023 puteți găsi pe site-ul programului - https://noapteamuzeelor.org/noaptea-muzeelor-la-sate/participanti. 

 

L-am invitat la un scurt interviu pentru Știri.ONG pe coordonatorul acestui program, Dragoș Neamu, pentru a înțelege mai bine mizele proiectului și capacitatea de a dezvolta și veni în sprijinul comunităților locale.

 

Care sunt ecourile acestei ediții și cum crezi că poate contribui programul Noaptea Muzeelor la Sate la dezvoltarea comunitară?

Reacțiile oamenilor, atât a vizitatorilor, cât și a celor care îngrijesc aceste obiective participante la Noaptea Muzeelor la Sate, au fost în totalitate pozitive, multe de satisfacție maximă, ceea ce pe undeva mă sperie, pentru că, deși proiectul este validat ca unul extrem de util și mult așteptat, mă obligă să îi induc un ritm de dezvoltare care să mențină acest interes și entuziasm la cote superioare. Deja știm cum putem contribui la dezvoltarea comunitară prin această nouă marcă culturală, pentru că de altfel acesta a fost scopul pentru care am configurat-o. În primul rând, ne dorim să scanăm toate obiectivele cu valoare de patrimoniu cultural din zonele rurale ale țării, să înțelegem dimensiunea reală a acestuia, diversitatea și, mai ales, potențialul său creativ. În acest fel putem relaționa cu el cunoscându-i tipologiile și nevoile, putem dezvolta soluții originale și sustenabile de valorificare mai ales a colecțiilor muzeale private (deja ni s-a solicitat acest lucru din partea unor colecționari), putem gândi și propune instituțiilor statului o serie de politici publice care să ajute la dezvoltarea rurală prin investiții în patrimonial cultural, mai ales în zona sa creativă, meșteșugărească, putem ajuta la configurarea unui mecanism de finanțare care să abordeze prioritar partea de amenajare a spațiilor ce pot găzdui o serie de colecții muzeale, de valorificare a patrimoniului cultural vernacular, material și imaterial, partea de antreprenoriat cultural prin reactivarea sau prin întreținerea vechilor meșteșuguri, pe partea de creștere a gradului de alfabetizare și de expunere a copiilor din satele și comunele țării la patrimoniu și la cultură în general.

Există un profil clar al vizitatorului la Noaptea Muzeelor la Sate? 

Momentan nu, dar lucrăm la asta. Am gândit un chestionar în acest sens pe care l-am mediatizat peste tot, pe canalele noastre și prin intermediul mass-media. Acum suntem în etapa în care așteptăm cât mai multe răspunsuri, în așa fel încât să avem relevanță din punct de vedere sociologic și să putem interpreta cât mai bine datele rezultate. Ce pot spune acum este că avem o problemă reală cu populația rurală, una extrem de apatică și deconectată de la interesul de a vizita obiectivele care se află chiar în curtea lor, în propriile lor comunități. Avem exemple de săteni care nu au vizitat niciodată muzeul din propria localitate. Aici trebuie să gândim niște soluții. Știu că Muzeul ASTRA din Sibiu are un proiect interesant în acest sens, ”Asta știu eu despre satul meu”, pe care poate îl importăm și noi cu asistența lor.

Consideri că pentru public, programul înseamnă o reîntoarcere la patrimoniul rural, fiind astfel o nouă formă de apropiere către etnografie?

Da, cu siguranță. Consider de fapt că pentru mulți nu este o reîntoarcere, ci mai degrabă un prim contact, sper eu, revelatoriu, care să le țină interesul permanent viu. Le-am deschis o lume nouă, despre care puține lucruri știau. De aici pot apărea inițiative noi și originale de apropiere a unor tineri de lumea satului, într-o formă organizată, cu viziune și misiune dedicată, sau voluntară, pe proiecte punctuale. 

În program au existat județe extrem de active și, din păcate, și câteva județe care  nu au avut deloc activități înscrise. Cum îți explici situația?

Da, au fost doar 3 astfel de județe, Dolj, Călărași și Harghita. În două dintre ele știm cu siguranță că au multe de arătat și supriza neplăcută a fost cu atât mai mare. Nu știu care sunt motivele, dar o să încerc să aflu în zilele ce urmează. Inițial, pentru Harghita mi s-a sugerat că ar fi și o problemă de comunicare lingvistică. Dacă un asemenea motiv se confirmă, atunci mă gândesc serios să ne mărim echipa cu un vorbitor nativ de limbă maghiară. S-ar putea să fie ceva adevărat în asta, deoarece și Covasna a participat doar cu un singur obiectiv, acesta fiind administrat de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, așadar o instituție publică. În Călărași nu am putut identifica decât un singur obiectiv, undeva în localitatea Mănăstirea, iar asta ar putea explica faptul că acest județ nu a fost pe harta primei ediții. În județul Dolj avem multe obiective prinse în baza noastră de date și nu am nicio explicație logică pentru care nici una dintre acestea nu a dat curs invitației noastre. O să analizăm dacă există o anumită sensibilitate acolo, dacă trebuie să adoptăm un alt tip de abordare sau dacă există unul sau mai mulți animatori județeni la care trebuie să apelăm pentru a ne media relația cu colecționarii și cu adminsitratorii de obiective de acolo.

Care sunt concluziile tale, văzând programul de activități? Cum poate exista o continuare de-a lungul anului, astfel ca nu doar o dată pe an muzeele din rural să ne atragă atenția prin activitățile desfășurate?

În primul rând, nu am anticipat diversitatea atât de mare a patrimoniului cultural rural și nu mă refer aici la elementele clasice care-l compun. Eu cu asta mă ocup și este cumva obligatoriu să știu. Mă refer aici la modul divers de a-l refuncționaliza sau de a-l pune în valoare, după caz. Aici imaginația omului de la sat sau a celui care să intervină în lumea rurală pentru a-i scoate în față frumusețea mi-a demonstrat că nu există limite. Orice casă tradițională, orice anexă dintr-o gospodărie țărănească se poate transforma într-un spațiu cu obiecte, povești, de creativitate, într-un atelier meșteșugăresc, într-un punct gastronomic. Am sesizat că a existat o mare nevoie pentru un astfel de proiect, deoarece există o masă critică de colecționari, administratori de patrimoniu, manageri culturali mai ales din sectorul ONG, care avea nevoie ca eforturile lor să fie validate, să își elimine poate un sentiment de deznădejde, uneori de inutilitate, să își poată elibera toate energiile creative și organizatorice. Am aflat multe dintre problemele zilnice cu care se confruntă, cum se pot rezolva unele dintre ele. Am mai aflat că este o prioritate organizarea lor juridică sau informală în grupuri de lucru, în intreprinderi culturale locale sau, de ce nu, regionale, cu asistență pentru asigurarea cadrului optim de funcționare și de exprimare artistică.  

Ce potențial au muzeele din mediul rural în România și cum poate fi apropiat mai mult publicul de acestea? 

Potențialul este greu de măsurat, pentru că nu are limite. Când ai impresia că ai văzut și înțeles tot despre cultura și exprimarea artistică a satului, apar noi forme și modele, noi interpretări date tradițiilor și obiceiurilor, noi bucătării ascunse de gurile pofticioase, un ingredient în plus, unul surpriză, iar dacă de prin depărtare mai apare și câte o zână îmbrăcată în ie, ar fi un moment firesc, cât se poate de natural. Aici toate acestea au un sens care ne este inaccesibil. Uneori, sunt zone în care nu mai știi ce este realitate și ce este fantastic. Nu sunt povești pentru etnologi sau pentru antropologi acele teorii despre eternitatea timpului la sat, despre un anumit fel de a rândui lumea, un anumit fel de a te relaxa și de a dansa cu natura.

Care sunt cele mai mari descoperiri ale tale în privința muzeelor din mediul rural?

Acum este acum, pentru că urmează să vă spun despre unele locuri care sunt cât se poate de adevărate, iar dacă nu mă credeți, nu aveți decât să mergeți după ele și să le descoperiți singuri. Unele par într-adevăr din alte lumi. În drumul meu prin cotloanele țării am găsit chilii ale zânelor și locuințe ale martirilor, ferme de artă și puncte gastronomice pentru degustare și alintare, spații de rezidență artistică și muzee de pânze, șezători unde se țeș și se scarmână povești, muzee cu vise, case cu spirite bune ale scriitorilor și ale pictorilor, fierării albastre și fierării unde dansează metalele ca dracii hăituiți, case de ”boieri venețieni”, mori de apă cu muzică la vinil și pisici pe divan, mori de hârtie, ansambluri nobiliare cu decoruri și obiceiuri de import, zburători peste destin (Aurel Vlaicu), ateliere de olari, păstrători de cipcă, spații ale memoriei și ale rezistenței anticomuniste și anti-colectivizare, mănăstiri pitite dincolo de ceruri și castele ridicate pentru plăceri și aparențe lumești, biserici fortificate cu credință, drumuri tematice de istorie, căsuțe de moși și babe, mausolee cu eroi adormiți și uitați.

Cum vezi continuarea proiectului Noaptea Muzeelor la Sate?

Nu ne vom opri aici. Poate nu ne vom opri niciodată. Ediție de ediție vom aduce conținut nou, proiecte și servicii, idei și soluții care să ajute oamenii și să așeze patrimoniului rural românesc în conștiința publică a noastră, a tuturor. Vom interveni mereu acolo unde suntem chemați, vom căuta după toate aceste locuri de poveste, până vom reuși să nu lăsăm pe nimeni în afară, vom trage de mânecă primarul, ministrul, președintele de consiliu județean și îi vom face atenți la capacitatea de regenerare rurală incredibilă pe care numai patrimoniul cultural o poate declanșa. Vom ridica cum putem capacul ăsta imens pus peste focul ce poate fi reaprins de miile de povești, cântece, obiecte și desfătări adunate de prin fiecare hambar, cotlon de casă țărănească sau boierească, fermă, bisericuță, fierărie, moară, pajiște, pădure, fâneață și castel din ruralul românesc.

 

Dacă ți-a plăcut materialul, distribuie-l mai departe, să ajungă și la prietenii tăi. Mulțumim!