Marșul PRIDE 2023 – celebrarea diversității.
Scurt interviu cu reprezentanții Accept, MozaiQ și Identity Education.
Un material scris de Laura-Lucia Găvan
An de an, comunitatea LGBTQIA+ din România își face vocea auzită și iese în stradă pentru a cere drepturi egale pentru persoanele din comunitate, subliniind frumusețea diversității familiilor. Dacă în 2022 s-a atins recordul de 15.000 de persoane participante la marșul diversității, anul acesta peste 25.000 de persoane au participat la Marșul PRIDE organizat de Asociația Accept.
Amintim că pe 23 mai, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România pentru încălcarea articolului 8 din Convenție, care protejează viața de familie, în cazul celor 42 de petenți din cauza Buhuceanu și alții vs România. Hotărârea a apărut la 4 ani după ce statul român a fost dat în judecată de 42 de persoane pentru lipsa de protecție legală pentru familiile lor. Asociația Accept a arătat în numeroase rânduri că România trebuie să adopte o formă juridică de recunoaștere a familiilor formate din persoane de același sex.
Accept a inițiat marșul PRIDE, iar de-a lungul anilor, s-au adăugat cauzei pe parcurs și alte organizații, cum ar fi MozaiQ sau Identity Education.
Săptămâna trecută, o serie întreagă de evenimente organizate de principalele organizații care reprezintă comunitatea LGBTQIA+ au avut loc, atât în București, cât și în țară. De la expoziții, proiecții de filme, la lecturi publice, grupuri-suport/ consiliere psihologică, partyuri, târguri și ateliere, inițiativele au vrut să apropie publicul larg de cei din comunitate, pentru a sensibiliza spre a înțelege dificultățile prin care aceștia și familiile lor le trăiesc zilnic.
Săptămâna s-a încheiat cu marșul PRIDE, aflat la a 18-a ediție, care anul acesta, pentru prima dată, s-a desfășurat în același timp în mai multe orașe din România. Marșul, organizat de Asociația Accept, a început la ora 17.00, pe un traseu prin centrul Bucureștiului, unde au participat peste 25.000 de persoane, atât membrii comunității LGBTQIA+, cât și alte persoane care au dorit să-și arate susținerea pentru respectarea drepturilor omului în privința întemeierii unei familii, pentru a opri discriminarea cuplurilor formate din persoane de același sex/ gen. Mai multe alte organizații s-au alăturat cauzei și reprezentanții lor au participat la marș. Trebuie spus și că în urmă cu câteva ore de începerea PRIDE înainte fusese organizat „Marșul normalității” de către partidul Noua Dreaptă, la acesta participând aproximativ 150 de persoane.
În acest context, am dorit să aflăm opiniile reprezentanților organizațiilor implicate în săptămâna de evenimente care tocmai s-a încheiat, pentru a vedea insemnătatea marsului PRIDE și pentru a înțelege unde ne situăm ca stat față de standardele de respectare a drepturilor omului. Am invitat la un scurt interviu colectiv reprezentanți ai Asociațiilor Accept, MozaiQ și Identity Education.
Cum vezi ediția de anul acesta PRIDE? Aduce ceva diferit sau simți că poate contribui la schimbare?
Alexandra Scînteianu - PR Manager Asociația Accept: Bucharest Pride vobește anul acesta despre frumusețea diversității familiilor LGBTQIA+ și despre nevoia lor de protecție și recunoaștere legală. Mesajul a fost preluat și promovat de toate evenimentele Pride organizate în țară, iar acest element de unitate marchează un pas important pentru comunitatea queer din România. Evenimentul este dublat de o primă campanie 360 a Asociației Accept, care invită românii să semneze petiția #ProtejațiToateFamiliile. Este pentru prima dată când o campanie de revendicare a drepturilor persoanelor LGBTQIA+ ajunge pe TV. În prim-plan se află părinții persoanelor din comunitate – trei mame care au făcut un pas în față pentru a transmite un mesaj simplu: fiecare părinte își dorește să-și vadă copilul la casa lui și e nedrept ca fiii și ficele lor să nu aibă posibilitatea să-și întemeieze o familie aici, în țara lor.
Rezultatele studiilor derulate în ultimii ani ne indică faptul că toate eforturile ong-uilor și activiștilor contribuie la schimbare. Vorbim, în primul rând, despre o schimbare a modului în care populația generală se raportează la subiectul drepturilor comunității LGBTQIA+. Dacă în 2021, conform studiului derulat de Accept, 42% dintre români se declarau de acord cu adoptarea unor legi care să asigure protecție și recunoaștere a familiilor formate din persoane de același sex, studiul derulat de Ipsos in 2023 indică o majoritate de 51%. Tot ce s-a întâmplat în ultimii doi ani a contribuit la această creștere de 9 procente.
Societatea civilă face partea ei. Ong-urile și activiștii oferă protecție, reprezentare, vizibilitate și contexte de socializare comunității, în timp ce educă și antrenează empatia publicului general. Este momentul ca și decidenții să-și asume responsabilitatea, să-și facă treaba și să promulge legi care să reflecte nevoile cetățenilor.
Vlad Viski, director executiv MozaiQ: Ediția din acest an a PRIDE București are mai multe aspecte inedite, bune și rele. Pe de o parte este prima ediție după condamnarea, în luna mai, a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru neacordarea cuplurilor gay a unui cadru legal de recunoaștere. Practic, anul acesta ieșim în stradă pentru a revendica niște drepturi pe care până și CEDO spune că trebuie să le avem. Mai mult, cel mai probabil va fi cel mai mare marș PRIDE de până acum, probabil vom depăși cifra de 20.000 de participanți. Cred că e un semnal extrem de serios că nu suntem singuri, că suntem mulți, că avem în spatele nostru și aliați, în ciuda revirimentului discursului extremist și de ură, mai ales din partea unor partide ca AUR.
Marșul PRIDE este o oportunitate de a aduce împreună actori din societate alături de care lucrăm de-a lungul întregului an: mediul academic, sectorul privat, parteneri din societatea civilă, membri ai comunității și aliați, cu scopul de a pune un reflector asupra conversației despre drepturi egale și incluziune.
Andre Rădulescu, fondator și președinte Identity Education: În primul rând, faptul că anul ăsta sărbătorim PRIDE în 6 orașe din Romania (București, Timișoara, Iași, Cluj-Napoca, Brașov, Oradea) e un lucru minunat. Ce e și mai fain e că în 4 dintre ele (București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara) au loc și marșuri cu un număr din ce în ce mai mare de persoane. Asta ne arată cât de mult comunitatea își dorește vizibilitate, să fie în siguranță și să iasă în stradă să lupte pentru drepturi egale. Nu în ultimul rând, mă bucur mult că sunt din ce în ce mai multe persoane aliate care ni se alătură.
Fiecare oraș care organizează evenimente PRIDE contribuie la o vizibilitate și mai mare a comunității la nivel național, însă fiecare oraș ține cont de propriile contexte locale. De exemplu, în Iași a fost anul ăsta mult despre comemorarea celor două femei trans, tocmai pentru că media locală a comunicat extrem de transfobic despre moartea lor. Un alt exemplu este la noi, la Timișoara, unde am avut evenimente în premieră națională unde am vorbit despre activismul LGBTQIA+ prin artă și cultură, tocmai pentru că anul ăsta Timișoara este Capitala Culturală.
Fiecare oraș, fiecare organizație, fiecare grup, contribuie cu resursele pe care le are și cu multă muncă de voluntariat pentru schimbarea care începe de cele mai multe ori la nivel local și apoi național. E important să știm și să comunicăm că evenimente de PRIDE au loc în 6 orașe din țară anul ăsta.
Cum apreciezi aportul autorităților publice pentru continuarea reformei sociale pentru respectarea, promovarea și protejarea principiilor egalității, nediscriminării și drepturilor omului pentru toate persoanele, indiferent de orientarea lor sexuală, identitatea de gen sau caracteristicile sexuale? Ce a rămas la fel și ce s-a schimbat în ultimii ani?
Alexandra Scînteianu, Asociația Accept: Se fac pași mici. Un pic prea mici în comparație cu nivelul de înțelegere, acceptare și susținere la care a ajuns societatea românească. Simțim că toate eforturile juridice și de comunicare pe care le-am depus, la nivel de organizație, în ultimii ani, ne-au deschis căi de dialog cu autoritățile publice, dar ritmul în care evoluează lucrurile nu este tocmai adaptat ritmului societății. Ce s-a schimbat? Nivelul de deschidere pe care instituțiile îl au astăzi pentru colaborare (vezi parteneriatul Accept și Ministerul Public în proiectul Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBT, care vizează implementarea jurisprudenței CEDO privind orientarea sexuală și identitatea de gen). Ce a rămas la fel e situația drepturilor pe care instituțiile cu putere decizională le acordă persoanelor LGBTQIA+. Din acest punct de vedere, suntem exact acolo unde eram și acum 20 de ani.
Vlad Viski, MozaiQ: Din păcate, statul român mișcă foarte puțin în materie de drepturi LGBTIQ+. Avem, recent, o propunere de ordonanță de urgență venită din partea Ministerului de Interne, care ar reglementa situația cuplurilor gay formate din cel puțin un cetățean român și căsătorite pe teritoriul Uniunii Europene, care ar fi recunoscute pe teritoriul României, dar strict pe chestiuni ce țin de migrație și dreptul la liberă mișcare pe teritoriul UE. Ar fi un pas înainte, vedem dacă va fi asumat de Guvern. În continuare nu avem parteneriatele civile legalizate, în continuare nu avem proceduri clare și predictibile pentru schimbarea actelor de stare civilă pentru persoanele transgender (bazate pe principiul dreptului la auto-determinare), în continuare cazurile de violență față de persoanele LGBTIQ+ nu sunt investigate, în continuare nu avem bugetate programe de prevenție HIV targetate pe comunitatea LGBTIQ+, în continuare ne confruntăm cu discriminare în educație, pe piața muncii, în sănătate. Statul român are mult de recuperat.
Pe de altă parte, un semn încurajator este emergența și stabilizarea mai multor organizații care protejează și promovează drepturile LGBTIQ+ în afara Bucureștiului. Din acest motiv la MozaiQ susținem atât prin microgranturi, cât și prin accesul la resurse de creștere a capacității ONG-urile din țară care își asumă misiunea de a crea o schimbare în bine pentru comunitatea noastră la nivel local. Putem amplifica impactul muncii noastre doar prin susținerea unui dialog despre drepturi egale care sa prindă rădăcini în întreaga țară, nu doar în București.
Andre Rădulescu, Identity Education: Cu câteva excepții pe tema nondiscriminării, din 2001 încoace nu s-a schimbat nimic. Vorbim, luptăm și muncim de ani întregi pentru recunoașterea familiilor și persoanele trans și în continuare nu au parte de recunoaștere legală, iar procedura administrativă este extrem de anevoioasă. Încă nu avem dreptul să ne autodefinim și să existăm așa cum vrem noi.
Atitudinea oamenilor, însă, ba chiar a și unor oameni din politică și din cadrul instituțiilor publice, s-a mai schimbat. Avem, încet, încet, persoane aliate care ni se alătură în lupta nondiscriminării și a drepturilor egale.
Ce rămâne de făcut în acest sens și cum se situează România la acest capitol față de celelalte țări europene?
Alexandra Scînteianu, Asociația Accept: Accept va continua să facă ceea ce știe să facă cel mai bine: va oferi consiliere gratuită persoanelor din comunitate, le va reprezenta în fața instanței și va continua să construiască punți de comunicare între persoanele LGBTQIA+ și publicul general, care să accelereze scăderea gradului de discriminare la nivelul societății. La rândul lor, celelalte ONG-uri din București și din țară trebuie să își continue munca pentru comunitate, pentru că e foarte clar că toate aceste eforturi generează rezultate. E drept că ne mișcăm lent, ca țară, în drumul nostru către implementarea unei legislații care să respecte drepturile persoanelor din comunitate, dar fără toate aceste eforturi depuse la nivel individual și la nivel organizațional, nu am fi ajuns nici măcar până aici. E important să arătăm că suntem mulți. E important ca cei care ne susțin să arate, la rândul lor, că sunt mulți. Acum o pot face semnând petiția #ProtejațiToateFamiliile: https://acceptromania.ro/petitie.
În acest moment, România este una dintre cele 6 state membre UE care nu oferă nicio formă de protecție legală pentru familiile bazate pe cupluri de același sex. Pe aceeași listă se mai regăsesc Polonia, Lituania, Letonia, Slovacia și Bulgaria. Cu toate acestea avem o hotărâre CEDO de partea noastră. În luna mai, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cazul Buhuceanu & Ciobotaru și alte 20 de familii împotriva României și a dat dreptate familiilor implicate în caz, amintind statului că este momentul să ia măsuri urgente care să asigure protecție și recunoaștere familiilor formate din persoane de același sex.
Vlad Viski, MozaiQ: România se află, conform ILGA Europe, o federație paneuropeană care dă publicității anual raportul https://rainbow-europe.org prin care evaluează starea drepturilor LGBTIQ+, pe penultimul loc în Uniunea Europeană atunci când vine vorba de protecția legală a cetățenilor LGBTIQ+. Doar Polonia stă mai rău decât noi. De mai bine de 20 de ani de la dezincriminarea homosexualității politicienii ignoră comunitatea LGBTIQ+, iar acest lucru trebuie să înceteze. Trebuie să existe o atitudine mai curajoasă în ceea ce ne privește pentru că și noi suntem cetățeni și vrem să contribuim la binele general al societății. Avem nevoie de un cadru legal și instituțional care să ne asigure oportunități egale. Noi nu cerem să fim tratați diferit, ci să fim tratați cu respect, să putem să ne trăim viețile fără discriminare, hărțuire și violență.
Andre Rădulescu, Identity Education: Să ne uităm la scala ILGA Europe și unde suntem noi. Asta avem de făcut, să luptăm pentru recunoașterea drepturilor și protecției în fața legii. Sunt atâtea persoane și familii queer din România care pleacă în afară pentru că nu le sunt recunoscute drepturile.
Avem de lucru și la discursul instigator din spațiu public. Presa, un vector important în conturarea opiniilor oamenilor din țară, încă nu știe să vorbească despre noi, încă nu știe cum să ni se adreseze, ce termeni să folosească. Încă sunt persoane din mediul public care vorbesc deschis despre cât de homofobi sunt.
Care rămân principalele provocări/ probleme cu care se confruntă în România cei din comunitatea LGBTIQ+ și familiile lor?
Alexandra Scînteianu, Asociația Accept: Lipsa unor legi adaptate nevoilor noastre, reticența nejustificată a decidenților în a implementa astfel de legi, homofobia și transfobia care nu au dispărut din societate, și pe care doar eforturile susținute de educare și sensibilizare a publicului le pot combate. Toate aceste lucruri generează o mulțime de alte probleme: acces redus pe piața muncii, acces redus la sistemul de sănătate, sărăcie, lipsa de locuințe, atitudini discriminatorii și chiar agresive în toate aspectele vieții.
Noi în campania #ProtejațiToateFamiliile am ales să vorbim despre o realitate care afectează părinții persoanelor LGBTQIA+: nevoia de a pleca în altă țară (una în care toate aceste probleme se află în stadiu mult mai avansat în procesul lor de soluționare) pentru a-ți întemeia o familie, în contextul în care România nu recunoaște și nu protejează familiile formate din persoane de același sex.
Vlad Viski, MozaiQ: Problemele comunității LGBTIQ+ din România sunt multiple și ele sunt rezultatul direct al discriminării. Menționam unele dintre ele mai sus, dar cred că e important să înțelegem că noi ca societate trebuie să asigurăm un cadru legal și social care să favorizeze incluziunea persoanelor LGBTIQ+ în toate domeniile sociale: educație, sănătate, piața muncii. Persoanele trans nu ar trebui să fie hărțuite în școală, persoanele care trăiesc cu HIV ar trebui să fie respectate și să aibă acces constant la tratament, tinerii gay nu ar trebui să fie alungați de acasă de părinți când își fac coming out-ul, studenții LGBTIQ+ nu ar trebui să asiste la cursuri la scene în care profesorii exhibă homofobie sau transfobie. Toate aceste chestiuni trebuie rezolvate. Iar soluțiile trebuie să fie sistemice, să vină din partea statului.
Andre Rădulescu, Identity Education: Scurt și la obiect, protecția și recunoașterea familiilor queer și un cadru legal de gender recognition.
Se întrevăd și oportunități/ soluții? Cum poate contribui societatea civilă pentru ca persoanele LGBTIQ+ să se bucure de egalitate deplină în drepturi, după părerea ta?
Alexandra Scînteianu, Asociația Accept: Societatea civilă trebuie să devină din ce în ce mai vocală. Nu doar în privința drepturilor persoanelor LGBTQIA+, ci în general, pentru orice nedreptate sesizată în sistemul actual. În cazul nostru, printre cele mai la îndemână variante de a contribui se numără prezența la marșuri (în București și în toată țara), susținerea ONG-urilor care luptă pentru această cauză (fie prin donații financiare, fie prin implicare directă, cu timp investit în muncă voluntară). Acum avem și petiția, pe care oricine o poate semna în mai puțin de un minut. E o metodă de a le arăta decidenților că suntem mulți. Un reminder că această situație trebuie rezolvată, pentru că nu este doar o minoritate are nevoie de asta, ci o parte semnificativă a populației.
Vlad Viski, MozaiQ: Ne apropiem cu pași repezi de alegerile din 2024, atât pentru Parlamentul European, cât și la nivel local sau național. Observăm o creștere a partidului extremist AUR și în general al limbajului de ură față de persoanele LGBTIQ+. Cred că în acest context e necesară o solidarizare trans-sectorială, între mediul ONG, mediul de business și mediul academic, pentru a propune mai multe platforme prin care să ne arătăm sprijinul pentru valorile democratice în România, care țin nu doar de respectarea drepturilor LGBTIQ+, dar și de violența motivată de gen, drepturi reproductive și acces la avort, libertatea de exprimare și a presei, protecția minorității rome, aplecarea spre rezolvarea problemelor de inegalități sociale și sărăcie. România democratică este o Românie a tuturor, în care ni se asigură drepturi și oportunități egale.
Andre Rădulescu, Identity Education: Societatea civilă poate ajuta prin solidarizarea cu luptele noastre – cetățenii și organizațiile pot participa la proteste, la marșuri, la evenimente, ne pot semna petițiile și pot contura acțiuni în jurul beneficiarilor lor, indiferent de misiunea pe care asociația o are, de recunoaștere a persoanelor queer – există persoane queer în toate orașele și satele din România, în mod evident. Educația se face colectiv și comunitar, nu doar în organizațiile LGBTQIA+.
Dacă vrei mai multe informații despre unii termeni pe care, poate, nu îi înțelegi, avem aici mai multe materiale pe care le-am creat special pentru aliați, pentru familiile biologice ale persoanelor queer și pentru organizații aliate care vor să contribuie la crearea spațiilor sigure.