Cu fiecare nouă întâlnire, i-am regăsit pe tinerii ucraineni mai încrezători

Finanțat prin programul În Stare de Bine, proiectul Open Museums Open Hearts și-a propus integrarea comunitară prin cultură și crearea unei rețele de sprijin reciproc, atât pentru tinerii cu vârste între 12 și 18 ani, cât și pentru artiștii ucraineni, prin derularea unor activități de consiliere emoțională și a unor programe culturale și de educație non-formală, care să îi susțină în accesarea resurselor interne, dezvoltarea rezilienței și a mecanismelor de coping adaptative.

La finalul lui aprilie, echipa proiectului ”Open Museums Open Hearts” va prezenta publicului specialist un ghid de bune practici despre lucrul cu refugiații în muzee, care va fi diseminat în rândul tuturor muzeelor din România membre ale Rețelei Naționale a Muzeelor din România.

Valentina Bâcu, educator muzeal și inițiatoarea proiectului, spune că și-ar dori ca muzeele să continue demersul nostru și să includă în programele lor de educație muzeală și activități dedicate și realizate în colaborare cu artiști și cu tineri ucraineni. 

Mai multe despre proiect aflăm dintr-un interviu cu Valentina Bâcu.

Acum un an, când a început războiul, voiai să pleci la graniță să sprijini la rândul tău. Am citit însă că te-ai îmbolnăvit și, fiind izolată, ai început să te gândești la alt fel de sprijin. Așa a luat naștere proiectul Open Museums Open Hearts? Povestește-mi puțin despre cum ai creat acest proiect? 

Ideea unui proiect care să vină în sprijinul ucrainenilor s-a conturat chiar în ziua în care în România au început să sosească primii refugiați. Așa cum au reacționat mulți dintre prietenii mei, primul impuls a fost să merg la graniță sau în Gara de nord pentru a da o mână de ajutor. M-am îmbolnăvit de Covid însă chiar în ziua în care urma să merg voluntar la Arthub, unul dintre primele spații artistice independente care au oferit activități pentru copiii ucraineni. Așa că, în cele două săptămâni de izolare, am început să conturez un proiect mai coerent și să caut variante de finanțare/sprijin din partea unor instituții culturale. Ideea s-a tot plimbat neterminată o vreme, până la e-mail-ul unei prietene dragi, Iulia Iordan, care a adunat laolaltă mai mulți educatori muzeali cu dorința de a fi de ajutor oamenilor care ne trec granița făcând ceea ce știm mai bine.

Am rezonat imediat cu ideea ca muzeele să devină spații de întâlnire și de suport pentru tinerii și artiștii ucraineni, legând-o probabil și cu experiența personală – întotdeauna m-am simțit în siguranță într-un muzeu. Așa că am mizat pe ideea că și tinerilor ucraineni le-ar fi mai ușor să iasă din rolul de „refugiați” dacă le-am oferi contextul de a descoperi noul spațiu cultural și de a-și (re)găsi resursele creative.

Cum ai creionat parteneriatele cu muzeele și cum ați făcut tranzițiile/adaptările ca ce văd copiii ucraineni în muzee să fie relevant cultural pentru ei? 

Patru muzee din București au răspuns pozitiv propunerii noastre de a crea o rețea de sprijin pentru tinerii ucraineni – vizibil mai marcați de experiența traumatică prin care au trecut și extrem de vulnerabili. Am ales muzee situate în zone centrale, ușor accesibile – Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu), Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Național al Literaturii Române și Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi – și în al căror patrimoniu se regăsesc obiecte care pot face legătura cu elemente și simboluri din cultura lor.

Proiectul l-am gândit în mai multe etape, pe parcursul celor 11 luni, atât cu sprijinul artiștilor și educatorilor muzeali români, dar și al artiștilor și operatorilor culturali ucraineni, care s-au alăturat echipei, fapt ce a înlesnit procesul de adaptare a activităților la contextul actual și la nevoile tinerilor ucraineni.

Prima etapă a fost aceea de creare a unui spațiu sigur și de câștigare a încrederii, de aceea activitățile propuse au fost gândite preponderent pentru tineri ucraineni: dintre activitățile organizate în această etapă, aș numi cele patru proiecții la Cinema Muzeul Țăranului a două filme ucrainene – ”Stop Zemlia”, în regia Katerynei Gornostai, și documentarul ”Ivan's Land”, realizat de Andrii Lysetsky, ambele câștigătoare a numeroase premii internaționale, precum și cele 20 de  ateliere de introspecție urbană, de jocuri și animație socio-educativă, ateliere de teatru de umbre și de păpuși, modelaj în lut, de pictură pe sticlă, storytelling și ateliere de realizare a hărților, realizate de 11 educatori culturali și artiști români, dar și de origine ucraineană.

În cea de-a doua etapă, în lunile octombrie – noiembrie 2022, tinerii ucraineni au primit provocarea de a fi creatorii unor lumi noi și au realizat patru monumente alături de artiști români, iar la începutul acestui an, patruzeci și șase de adolescenți ucraineni și români, ghidați de echipe mixte de artiști români și ucraineni, au lucrat împreună la realizarea celor trei expoziții de artă care au putut fi vizitate de-a lungul lunii martie, dar și în prima parte a lunii aprilie.

Cea dintâi expoziție a avut ca temă principală timpul și cum ne influențează acesta identitatea. ”Time in Between” a putut fi vizitată începând cu 8 martie 2023 la Palatul Suțu (Muzeul Municipiului București), iar curatoare au fost Irina Cangeopol, România, și Nataliia Statckevich, Ucraina. Tinerii au primit provocarea de a transforma obiectele vechi și artefactele legate de istoria Bucureștiului în creații contemporane prin intermediul a două tehnici – ceramică și colaj. Lucrările expuse au creat legături cu trecutul și cu imaginarul orașului București, oraș în care atât tinerii români, cât și tinerii ucraineni încearcă să-și găsească locul.

A doua expoziție, realizată în parteneriat cu Muzeul Abandonului și cu Arhiva de Imagine MȚR, a avut loc la librăria Seneca AntiCafe în perioada 16 martie – 4 aprilie.  Tinerii care au participat la workshop-ul de fotografie ținut de artista fotograf Kateryna Hadilova și la turul ghidat realizat de istoricul Theodor E. Ulieriu-Rostás, au realizat o expoziție de fotografie cu tema „Eu în noul meu oraș”, curatoriată de Kateryna Hadilova din Ucraina și de Iris Șerban din România.

Muzeul Național al Țăranului Român a găzduit cea de-a treia expoziție, ce a avut ca temă centrală solidaritatea. Ea conține lucrări realizate prin tehnici mixte ce implică lucrul cu sticlă (gravură, pictură), lutul și hârtia. Expoziția „Împreună. Jurnal pe sărite” este curatoriată de artistele Ioana Stelea, România, și Iryna Stepanova, Ucraina. În prezent, expoziția a fost itinerată la sediul principal al Bibliotecii Metropolitane București, unde va putea fi vizitată până pe 5 mai.

Câți copii sau părinți au ajuns în muzee și cum au aflat despre acest proiect? 

Peste 350 de tineri ucraineni, cu vârste cuprinse între 12-17 ani, au participat la programele de educație non-formală și de recreere în cadrul proiectului ”Open Museums Open Hearts” în perioada iunie 2022 – aprilie 2023. Încă de la început, am mizat pe parteneriatul public-privat în sectorul cultural pentru a atinge obiectivele propuse prin colaborarea între asociația noastră și cele patru muzee din București.

Pe măsură ce proiectul s-a derulat, în funcție de provocările cu care echipa  s-a confruntat (bariera de limbă, dificultatea de a ajunge cu mesajul proiectului la beneficiarii direcți, ori nevoia de a face cunoscute activitățile desfășurate), rețeaua de susținere dintre instituțiile culturale publice și organizațiile neguvernamentale a fost extinsă pentru a include noi colaborări. 

Astfel, ni s-au alăturat Asociația SNK, prin Seneca Anticafe, librărie devenită spațiu de întâlnire, asistență și sprijin pentru mamele și copiii din Ucraina, dar și Biblioteca Metropolitană București și Goethe Institut Bukarest, care s-au implicat activ în diseminarea activităților desfășurate și în asigurarea sustenabilității proiectului (prin deschiderea spațiilor lor pentru itinerarea monumentelor și lucrărilor de artă realizate de tinerii refugiați odată cu încheierea oficială a perioadei de implementare a proiectului).

Mai mult, prin apelul la rețeaua de colaboratori pe care fiecare membru al echipei de proiect o avea, am primit ajutor de la organizații umanitare precum  Fundația Romanian Angel Appeal, Salvați Copii România și Asociația Zi de Bine, dar și Fundația Națională pentru Tineret, atât în derularea activităților, cât și pentru depășirea problemelor specifice ce apar în muzee în lucrul cu refugiați și/sau migranții.

Când te gândești la impact, îmi poți povesti o întâmplare când ai văzut poate că a existat o mare bucurie pentru copii în muzee, sau o situație care i-a uimit, i-a făcut și mai curioși?  

Cu fiecare nouă întâlnire, i-am regăsit pe tinerii ucraineni mai încrezători, mai dornici să lege prietenii și să se exprime creativ. Una dintre cele mai puternice și mai emoționante amintiri este una recurentă, pe care am întâlnit-o în cadrul mai multor workshop-uri de lucru împreună – chipuri concentrate unite printr-un sentiment de siguranță, de bine și de (aproape) normalitate.

O comuniune a mai multor inimi care bat în același ritm și face loc speranței. Las câteva dintre gândurile tinerilor români și ucraineni care se regăsesc în expoziția „Împreună. Jurnal pe sărite”:

„Când aud cuvântul „împreună” mă gândesc la familia mea, mai precis la mama - Я думаю про свою сім'ю, точніше про маму” (Maruca, 15 ani, RO)

„Mă gândesc la niște suflete care au o prietenie strânsă -  душі, які мають близьку дружбу” (Cristina, 14 ani, RO)

„Când aud acest cuvânt mă gândesc la prietenie. Aici în România mi se pare că am mai mulți prieteni, români și ucraineni, decât aveam acasă în Ucraina - Tут, у Румунії, мені здається, що я маю більше румунських та українських друзів, ніж вдома, в Україні” (Timofei, 11 ani, UA)

„Pentru mine cuvântul „împreună” înseamnă ceva colectiv…a fi unit - Слово "разом" для мене означає... бути єдиними” (Lera, 15 ani, UA)

Cum arată acum proiectul, adică cum se desfășoară în prezent? Cum va continua proiectul și ce vă doriți să mai aducă? 

În prezent, proiectul continuă prin organizarea unor tururi ghidate pentru publicul larg  în jurul celor patru monumente și al celor două expoziții itinerante la Biblioteca Metropolitană București, iar la finalul acestei luni, echipa proiectului ”Open Museums Open Hearts” va prezenta publicului specialist un ghid de bune practici despre lucrul cu refugiații în muzee, care va fi diseminat în rândul tuturor muzeelor din România membre ale Rețelei Naționale a Muzeelor din România.

Ne-am dori tare mult ca muzeele să continue demersul nostru și să includă în programele lor de educație muzeală și activități dedicate și realizate în colaborare cu artiști și cu tineri ucraineni. Implicarea adolescenților refugiați în acest tip de demers poate contribui la creșterea stimei de sine, la dezvoltarea de mecanisme adaptative de coping, la legarea de noi prietenii, dar și la orientarea acestora în carieră și dezvoltarea de competențe care-i vor ajuta să se integreze în sistemul educațional din țara noastră.

Pe lângă sfaturile cuprinse în ghid, echipa proiectului va oferi în continuare sprijin în gândirea și implementare unor programe pe termen lung atât din partea muzeelor și instituțiilor culturale, cât și din partea artiștilor ucraineni care doresc să susțină procesul de integrare al tinerilor ucraineni în noul spațiu cultural.

Un interviu de Oana Sandu