Un material de Laura-Lucia Găvan
Pe 21 martie, a avut loc la București workshopul Lumea prin lentile, susținut de facilitatoarele Emanuela Ignatoiu-Sora (lector în cadrul Universității din București, susține cursuri și seminarii despre intersecționalite) și Claudia Petrescu (cercetător în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții) pe tema intersecționalității, într-un demers care este parte din programul În Stare de Bine, susținut financiar de Kaufland România și dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.
Atelierul și-a propus explorarea conceptului de intersecționalitate printr-o abordare participativă, unde participanții (reprezentanți ai ONG-urilor) au putut învăța unii de la alții despre concept și cum poate fi implementat de către organizații din România în practicile de lucru curente.
Ce s-a întâmplat în timpul acestui workshop?
- Participanții s-au familiarizat cu definiții cheie ale conceptului și cu alți termeni înrudiți (egalitate de șanse, incluziune socială, discriminare intersecțională, sisteme de opresiune)
- Au fost analizate câteva cazuri recente din România, în care lipsa unei perspective intersecționale s-a resimțit în mod negativ în tratamentul oferit unor persoane extrem de vulnerabile
- S-a discutat despre modalitățile de implementare a intersecționalității în politicile publice din România și despre practicile existente în sectorul neguvernamental și au fost formulate câteva recomandări pentru viitor.
Fiecare participant a împărtășit practici de lucru din organizația sa, arătând cum e înțeleasă intersecționalitatea în cadrul organizației din care provine și cum anume lucrează cu acest concept pentru servicii mai bune pentru beneficiarii organizației.
S-a ajuns la concluzia unanimă în sală că intersecționalitatea trebuie văzută ca o colecție de identități multiple, din care rezultă o serie de nevoi și vulnerabilități interconectate.
Iată pe scurt principalele lucruri învățate la atelier:
- Pentru a înțelege cel mai bine conceptul de intersecționalitate, trebuie să ne gândim la metafora vizuală a situației în care mai multe mașini lovesc simultan, din diferite direcții persoana într-o intersecție.
- La nivel teoretic, conceptul provine din teoriile feministe americane (black feminism), iar termenul a apărut în 1989 la autoarea Kimberlé Williams Crenshaw, avocat american al drepturilor civile și un important cercetător al teoriei rasiale critice.
- O observație a participanților - generația mai tânără e mai dispusă să-și asume identitățile, poate de aceea și aceste discuții sunt mult mai prezente în spațiul public în ultimii ani.
- Proiectele organizațiilor trebuie modulate tot timpul pe nevoile reale ale beneficiarilor, de aceea intervenția trebuie adaptată continuu în funcție de cum se schimbă situația persoanei. Beneficiarul trebuie ascultat foarte bine, pentru a-I fi înțelese nevoile reale și contextul său. Este de dorit ca la masa discuțiilor să participle toți cei implicați – beneficiar, organizație, finanțator. E nevoie de mai mare flexibilitate din partea finanțatorilor și respective a autorităților publice și politicilor publice, care să pună accentul pe răspunderea în mod real a nevoilor multiple ale beneficiarilor.
- Opusul vulnerabilității este privilegiul, de aceea s-a discutat despre instrumentul numit Roata privilegiului, unde fiecare poate afla cum se situează social în funcție de identitățile multiple pe care le are (statut social, familial, rasă, etnie, orientare sexuală, statut financiar etc)
- Unele dintre organizațiile care lucrează cu persoane vulnerabile, în situații de risc, au dezvoltat o grilă cu linii de cod pentru aceste vulnerabilități, utilizată în managementul cazurilor, pentru prioritizarea lor. Este și cazul Asociației Moașelor Independente, care ne-au împărtășit această practică a lor la eveniment.
În final înțelegem că intersecționalitatea poate fi modulată conform realităților din teren, în ceea ce ține de activitățile organizațiilor pentru beneficiari, cu accent pe demnitatea umană și cu centrare pe a răspunde nevoilor sinergice, iar identitatea rămâne elementul cheie pentru a înțelege mai bine nevoile persoanei/ ale grupului.