“Dupa atatia ani in care vorbim despre finantarea si contractarea serviciilor sociale ale organizatiilor neguvernamentale, suntem in acelasi punct ca in 2004. Ei refuza sa inteleaga ca acest cadru, desi pare bun pe hartie, este complet insuficient pentru nevoia de servicii din local, iar ca in orasele mici sau comune el e aproape inaplicabil pentru ca bugetele locale nu fac fata nevoii de servicii....” (reprezentant ONG, director executiv)

“Nu am facut niciodata o harta de nevoi, nici nu stiu cum am putea face. Sa mergem sa intrebam pe fiecare? Noi aici am dat numai prestatii si mai dam salariul asistentului personal...” (primar comuna)

“Un an a fost cand n-am obtinut subventie, atunci a fost foarte greu. De obicei, daca depunem la timp si toate actele,  am obtinut, si banii vin la timp. Nici cu subventie nu este usor, pentru ca nu este o suma prea mare. 20% din costuri acoperim cu subventia.“ (reprezentant ONG, presedinte)

Concluziile Raportului Dialog public-privat in vederea finantarii servicilor sociale in Romania realizat de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC) in perioada Mai-August 2013 evidentiaza cu date de teren colectate de la furnizori publici si privati de servicii sociale, eficienta redusa a reformelor adoptate in ultimii ani in domeniul serviciilor sociale si lipsa de responsabilitatea si transparenta a majoritatii autoritatilor publice locale in raport cu grupurile vulnerabile din Romania care au nevoie de servicii sociale.

Mai mult de jumatate din furnizorii de servicii sociale din Romania sunt entitati non profit (1550 de furnizori privati de servicii sociale (non profit), in raport cu aprox. 1500 furnizori publici de servicii sociale).  Din pacate, o masa critica de aproape jumatate din furnizorii privati de servicii sociale se confrunta cu instabilitate financiara si imposibilitatea garantarii unor servicii de calitate pe termen mediu si lung, pentru beneficiarii lor. Eficienta serviciilor sociale acordate de catre furnizorii public este rareori pusa in discutie, in timp ce  continuarea acestora  este aproape intotdeauna garantata, spre deosebire de serviciile furnizate de catre furnizorii neguvernamentali,  a caror situatie este incerta de la un an la altul.  70% din costurile celor peste 1500 de furnizori privati sunt acoperite din surse private si perceptia furnizorilor neguvernamentali este aceea ca autoritatile publice nu privesc cu aceeasi responsabilitate si atentie pe toti beneficiarii de servicii sociale - odata ce ONG-urile preiau in ingrijire o parte a acestor beneficiari, raspunderea pentru sustenabilitatea financiara a serviciilor este transferata cel mai adesea aproape exclusiv organizatiilor neguvernamentale, fara un sprijin consistent (sau macar strategic afirmat), al autoritatilor locale sau centrale.

Cu toate acestea, intalnim si exemple pozitive in sfera publica: autoritatile publice locale din judetele Harghita, Alba, Arad, Oradea sau Mures au initiat   demersuri si proiecte pilot din sfera sociala sau a dezvoltarii comunitare, care au inclus componente de ameliorare a accesului la servicii sociale. Acesta sunt exemple de buna practica, din pacate, recunoscute si promovate numai de catre societatea civila. Ele trebuie cunoscute si in interiorul sistemului public, preluate de catre autoritatile centrale si ulterior imbunatatite si replicate pe o scara mai larga, astfel incat sa poata genera efecte care sa se resimta la nivelul intregului sistem de servicii sociale.

 

Concluziile raportului si recomandarile propuse pot fi accesate aici.