”Fermierii sunt foarte divizați astăzi, iar acest lucru are ca efect faptul că nu reușesc să-și valorifice produsele. Nu suntem suficient de competitivi pe plan internațional și, de multe ori, deși avem toate ingredientele, nu reușim să realizăm niște produse finite necesare pe piața agroalimentară din România”, spune Marton Balogh, director Fundația Civitas pentru Societatea Civilă Cluj.

Marți, de la ora 14, are loc dezbaterea live cu tema ”Cooperativele agricole dezvoltă agricultura românească” , organizată de Centrul Român de Politici Europene (CRPE), cu sprijinul Fundației Române-Americane.

Organizatorii precizează că în perioada 2017 - 2023 numărul cooperativelor a crescut cu 150%, iar numărul salariaților s-a dublat. Pe de altă parte, săptămâna trecută s-a scris în presă că România a devenit cel mai mare importator european de carne congelată de porc , cele mai mari cantități fiind aduse din Chile și Canada. 

În acest context, vor sta marți la masa dialogului reprezentanți ai cooperativelor agricole, ai organizațiilor non-guvernamentale și ai autorităților publice naționale, unde vor fi prezentate concluziile a două rapoarte de cercetare: o analiză a datelor oficiale privind cooperativele agricole și un sondaj care. reunește informații oferite către 153 de cooperative agricole înființate între 2020 și 2023.

”Numărul cooperativelor agricole s-a mărit constant în ultimii cinci ani, iar cifrele de afaceri acestora au crescut și ele ca valoare totală. Suntem într-un moment bun din punct de vedere al dezvoltării asociative în agricultură, dar contextul rămâne unul complicat. Evoluția pozitivă din ultimii ani este o îngrijire ne aduce o infuzie de optimism, dar nu ne lasă să uităm provocările pe care încă le-au cooperativele agricole: sustenabilitatea economică, accesul la finanțări, integrarea într-un ecosistem de sprijin, lipsa unor resurse și instrumente. necesare pentru dezvoltarea lor organizațională, reprezentarea intereselor sectorului în politicile publice”, subliniază organizatorii dezbaterii .

În avanpremiera acestui eveniment, l-am invitat pe Marton Balogh, administrator al platformei online NodVerde, care livrează produse de la fermieri din zona Clujului, și unul dintre cei care vor vorbi despre Programul CoopNet 3.0 , să ne răspundă la câteva întrebări, deschizând astfel larg o fereastră prin care să putem vedea cu toții realitatea din teren.  

Cum s-a ajuns în acest ”moment bun” despre care se vorbește în prezentare? Cum s-a construit, pas cu pas? Care a fost ”motorul”?

S-a ajuns în acest moment ca efect al sinergiilor dintre mai multe inițiative.

Pe de o parte, există o preocupare la nivel internațional, la nivelul Uniunii Europene, pentru a crea lanțuri de aprovizionare , pentru a ajuta fermierii să se asocieze și să-și valorifice împreună produsele. Ca efect al schimbărilor de politică, a existat o preocupare și la nivelul Guvernului pentru acest lucru.

Un alt element a vizat inițiative precum este CoopNet , inițiativă pe care a avut-o un grup de organizații neguvernamentale, care au stimulat înființarea unor cooperative, profesionalizarea cooperativelor, și care s-au implicat în procesele de politici publice de la nivel local și central. 

De asemenea, a contat foarte mult și atitudinea fermierilor, faptul că există o categorie de fermieri activi și interesați să-și promoveze propriile produse, să pășească în secolul XXI și să-și desfășoare activitatea cât se poate de modern.

Ce am construit noi? Și, evident, ne putem asuma doar ce am făcut. Am început acum mulți ani de zile prin dezvoltarea unui model de facilitare comunitară, al cărui obiectiv era crearea unui model de cooperative. 

Se știe că în societatea din România există o prejudecată vis-a-vis de cooperative ca formă de organizare în rândul fermierilor. Prin urmare, asocierea fermierilor în aceste structuri este un pic mai anevoioasă. De aceea, un grup de organizații neguvernamentale au dezvoltat acest model de facilitare și au ajutat mai multe grupuri informale de fermieri să se asocieze, să formeze cooperative agricole.

De aici a venit următorul pas. Aceste cooperative nou-înființate au nevoie de informații, să interacționeze între ele. Pasul imediat următor a fost să aducem în această rețea cât mai multe cooperative, organizații neguvernamentale, facilitatori și experți, care, împreună, să sprijine mișcarea cooperativelor.

În aceste cooperări au fost diseminate bune practici, au fost organizate cursuri, vizite pe teren etc. (Mai multe informații despre acest proces, respectiv cele 5 faze ale programului CoopNet, începând din 2012, se găsesc AICI.)

Credem că motorul creșterii numerice a cooperativelor au fost aceste programe, dar, în același timp, și sprijinul care a venit din partea autorităților publice. Acest sprijin al autorităților s-a materializat, în special, prin acordarea unor punctaje suplimentare în cazul în care o entitate care își propunea să acceseze fonduri europene reprezenta o cooperativă sau o rată de cofinanțare mai mică pentru proiectele inițiate de cooperative agricole.

În acești ultimi 5 ani, statul a fost un ajutor sau o barieră?

Nu putem să spunem că statul a fost, în mod absolut, un ajutor sau o barieră. Au fost momente în care anumite agenții guvernamentale s-au manifestat ca ajutor pentru cooperative, dar au fost și situații în care anumite instituții publice au pus bariere în calea dezvoltării cooperativelor.

Credem că, cel puțin în PNDR 2014-2020, au fost niște criterii care au favorizat într-o foarte mare măsură crearea cooperativelor și acesta este unul dintre elementele care explică numărul cooperativelor de astăzi, comparativ cu ce era acum 5 sau 10 ani.  Dar, în același timp, în domeniul fiscalității sau contabilității fermierilor, de exemplu, sunt anumite situații în care statul acționează ca o barieră.

Ce vedem este că inițiativele guvernelor nu se manifestă de fiecare dată ca un proiect de țară pentru ajutorarea fermierilor, pentru ca aceștia să devină sustenabili în conformitate cu cerințele secolului XXI. De multe ori, anumite inițiative se bat cap în cap, dar nu putem zice că statul e neapărat un ajutor sau o barieră.

Zilele trecute au apărut în presă două articole care vizează domeniul despre care vorbim: ”Casa Unirea, proiectul ce promitea promovarea fermierilor români, o inițiativă învăluită de mister și acuzații grave” și ”România, campioană la importul cărnii de porc congelate” . Cum comentați informațiile surprinzătoare din aceste două articole?

Ceea ce se întâmplă la Casa de Comerț Unirea poate reprezenta traducerea greșită în context practic a unei inițiative foarte necesare. Nu am vrea să intrăm într-o discuție politică legat de acest subiect, dar este cert că e nevoie de structuri care agregă produsele fermierilor, le procesează și le valorifică.

Astăzi, în afară de cooperative, nu există alte forme de organizare în care mai mulți fermieri mici să-și poată valorifica produsele în comun. Ideea Casei de Comerț Unirea pornește, probabil, de la ceea ce noi numim „food hub”, un model de inspirație internațională, care ar putea reprezenta o cale în acest sens. Însă, e nevoie de niște activități de pregătire în ceea ce privește lanțul valoric, aprovizionarea, stabilirea segmentului de piață căruia se adresează această casă de comerț, mult mai temeinice decât ce s-a făcut.

Ideea unei case de comerț este o idee bună, necesară în România, dar nu suntem siguri că cel care trebuie să facă acest pas trebuie să fie statul. Considerăm că statul trebuie să stimuleze fermierii și cooperativele să se asocieze, să facă acest pas. Dacă am avea una sau mai multe case de comerț în care se asociează cooperative ca și confederații de cooperative, sau se asociază fermieri mari, probabil și echilibrul de balanță de plăți, adică ce importăm și ce exportăm, s-ar mai putea echilibra într-o oarecare măsură.

Fermierii sunt foarte divizați astăzi, iar acest lucru are ca efect faptul că nu reușesc să-și valorifice produsele. Nu suntem suficient de competitivi pe plan internațional și, de multe ori, deși avem toate ingredientele, nu reușim să realizăm niște produse finite necesare pe piața agroalimentară din România.

Care ar fi soluțiile dvs la provocările menționate în paragraful din introducere?

Organizare  Considerăm că trebuie în continuare să se intervină pe mai multe paliere în domeniul sprijinirii fermierilor și a producției autohtone de alimente.

Un palier vizează zona de organizare, la care se raportează și programul nostru - CoopNet. Credem că este nevoie ca, în următorii 10 ani, statul român să continue măsurile prin care stimulează apariția și consolidarea sectorului cooperatist.

Cifrele pe care le vedem în acest raport sunt foarte îmbucurătoare, însă e nevoie în continuare să mai apară structuri cooperatiste, iar cele care sunt înființate deja să devină mai sustenabile, mai consolidate, mai capitalizate și mai sofisticate. Adică nu doar să producă împreună, dar chiar să proceseze. Nu doar să cumpere inputuri, ci să meargă și pe alte zone ale lanțului valoric agroalimentar.

Tot în zona de organizare, pe lângă cooperative, noi credem că e nevoie de aceste agregatoare, aceste food hub-uri sau „case de comerț”, cum le-a numit statul român. Există modelul inițiativelor food hub-urilor și sunt mai multe food hub-uri înregistrate în România (un exemplu este Nod Verde, pe care l-am înființat la Cluj), dar e nevoie ca acești agregatori să-și asume diferite segmente de piață.

Agregatorii ca food hub-uri ar putea să livreze produse agricole necesare pentru unitățile spitalicești, pentru școli, pentru instituții publice care oferă servicii de catering, dar acesta este doar un model de business.

Pe de altă parte, un alt model e al agregatoarelor care aduc marfa la un loc și o procesează. În felul acesta, pot produce suc de roșii autohton, gemuri, făină de mălai și exemplele ar putea să continue. Prin astfel de agregatoare, având în vedere că avem porumb produs local, am putea ajunge să nu cumpărăm făină de mălai etichetată și ambalată altundeva, ci să avem făină de mălai sau multe alte produse interne, nu din import.

Deci, credem că pe zona de organizare e nevoie de aceste tipuri de intervenții și ar fi foarte sănătos, din punct de vedere al principiilor de piață, ca aceste structuri agregatoare să fie deținute de către fermieri, cooperative de gradul 4 sau de asocieri ale cooperativelor. În felul acesta, agregatoarele ar fi mai reprezentative și  am avea un management mai sănătos, cu oameni care sunt interesați să aibă succes, deoarece ei sunt și cei care produc marfa, și cei care gestionează aceste agregatoare.

Inovare Pe lângă componenta de organizare la care am făcut referire, e nevoie și de stimulente pentru a crește gradul de inovare, adică inițiative cum ar fi lanțurile scurte, care să lege producătorii autohtoni de consumatori și de piețele locale. Credem că e nevoie de mult timp ca aceste inițiative să se consolideze.

E nevoie de grupuri operaționale prin care inovația făcută în institute de cercetare, în universități și școli din România să fie făcută în strictă corelație cu nevoile care există pe piața agroalimentară. Iar dacă un grup de fermieri are nevoie de un utilaj, de un echipament pentru a-și eficientiza activitatea agricolă, să aibă acces la informații actuale.

Reprezentare Evident, e nevoie în continuare de inițiative prin care finanțăm producția de produse agricole, procesarea de produse agricole, dar, în aceeași măsură, este important să ajutăm asociațiile, grupurile care reprezintă interesele fermierilor să se pună la masa discuțiilor, atât la nivelul Guvernului României, cât și la nivelul Comisiei Europene, ca aceștia să poată să-și formuleze interesele lor de politică publică și să pună presiune atunci când este cazul.

Formare Nu în ultimul rând, o zonă de intervenție foarte importantă pentru competitivitatea agriculturii din România e zona de investiții în resursa umană din agricultură. Asta înseamnă atât investiții în liceele agricole, școlile profesionale, universitățile de profil, dar și investiții în dezvoltarea profesională continuă a adulților.

Orice fel de activitate economică depinde într-o mare măsură de cât de bine sunt pregătite resursele umane. Iar cooperativele, fermierii și casele de comerț au nevoie de oameni foarte bine pregătiți, nu doar în domeniul agricol, în producție, ci și în zona de management, marketing, leadership etc. Credem că și acest lucru  reprezintă un factor diferențiator puternic pentru agricultură și pentru aceste inițiative. Este important ca membrii cooperativelor și managementul acestora să reușească să se profesionalizeze în management, în marketing și nu doar în producția propriu-zisă.

________________________________________

Camelia Badea, jurnalist Știri.ong