Ce vor, de fapt? Consecințele proiectului AUR cu impact asupra spațiului civic (II)

Foto: Pixabay.com

Proiectul inițiat de AUR și votat de urgență în Senat împreună cu PSD ridică mari semne de întrebare în rândurile societății civile. Care este scopul real? De ce a trecut val-vârtej prin Senat? De ce partidele își ascund finanțările, dar cer liste publice cu numele donatorilor obișnuiți? Cine vrea să facă din ONG-uri un inamic public?

”România riscă să calce pe urmele Ungariei lui Viktor Orbán. Senatorii PSD au bătut palma cu senatorii AUR și, împreună, au votat un proiect de lege care pune în pericol activitatea asociațiilor și fundațiilor. Toate ONG-urile din țară vor fi obligate să publice datele donatorilor care au făcut donații mai mari de 5.000 de lei. Scopul nu este transparența, ci intimidarea societății civile. Exact așa a început și capturarea statului de drept în Ungaria”, se arată în petiția Declic care a strâns deja aproape 20.000 de semnături și continuă să strângă.

De asemenea, numărul ONG-urilor care au semnat scrisoarea deschisă trimisă luni senatorilor și deputaților pentru respingerea proiectului a ajuns la 800 și continuă să crească.

Citește și Ce vor obține, de fapt? Consecințele proiectului AUR cu impact asupra spațiului civic (I)

Despre situația actuală a sectorului ONG scrie foarte limpede consultantul și activistul civic George Leca , AICI. 

Între timp, noi voci reprezentative pentru societatea civilă continuă să tragă semnale de alarmă cu privire la posibilele consecințe ale controversatului proiect, ajuns acum la Camera Deputaților, decizională:

”Transparența este necesară. Punerea la zid a societății civile nu este!”

↔ ”Modalitatile prin care ONG-ul se finanțează, fie că vorbim de donații de la persoane fizice, de mecanismul 3,5% de sponsorizare, de subvenții, de granturi care vin prin finanțări europene sau prin alte finanțări, sunt extrem de bine reglementate în România. Aș spune chiar hiperreglementate. (…) Statul român, în momentul ăsta, are toate instrumentele posibile și toate informațiile în curtea lui. De ce nu le folosește îndeajuns dacă consideră că este într-adevăr o problemă de activitate ilegală, ilicită în zona asta? (…)  

Din punctul meu de vedere ca jurist, acest text de lege are niște probleme majore. Lucru, de altfel, validat nu numai de părerea mea, persoană fizică, ci și de documentele care însoțesc textul de lege, pentru că avem avizul Consiliului Legislativ, pe care dacă-l citiți, practic spune că legea asta nu poate fi aplicată. Și încalcă tot ce se poate încălca. (…) În momentul ăsta, speculăm aplicarea ei. Legea spune că suspendă activitatea de drept a organizației. Și ce se întâmplă? În termeni operaționali, funcționali? Eu, ca organizație, am un centru de zi, persoane cu dizabilități, copii, vârstnici, nici nu contează. Ce fac? Închid poarta, arunc cheia odată cu oamenii ăia? Ce fac? Mă duc și îi duc în față la DGASPC sau ce fac cu ei? (…) 

Poate că un cetățean rezonează cu o anumită cauză, cu o anumită organizație neguvernamentală, poate în familia lui există cineva dintr-o anumită zonă de vulnerabilitate și atunci dorește să sprijine acea zonă, sau pur și simplu, pentru că așa vrea el. Acel cetățean s-ar putea să nu mai vrea să doneze nimic, pentru că s-ar putea să nu dorească să vadă vecinul, colegul de la serviciu, că el donează pentru o organizație care face investigații, de exemplu, din zona de media, sau donează pentru o organizație care lucrează cu persoane dependente de droguri.(…)

Dacă vă uitați la felul în care a parcurs acest proiect de lege procedura, a fost o viteză extraordinară. (…) El a fost dezbătut în Comisia Juridică miercuri și a fost pus pe agenda Plenului Senatului Luni. Luat izolat, sigur, ar trebui să ne bucurăm că există celeritate în procesul legislativ din România. Dar dacă ne uităm prin comparație cu alte acte normative, nu știu de ce a fost votat cu această viteză” - Simona Constantinescu, director de dezvoltare și advocay al FDSC, declarații la Radio Cluj.

↔ ”ONG-urile fac, de multe ori, exact munca pe care statul nu reușește să o facă: construiesc locuințe, spitale, centre de îngrijire, intervin în dezastre și sprijină comunități vulnerabile.

Organizația pe care o conduc a contribuit la construirea și renovarea a peste 5.000 de locuințe pentru familii vulnerabile. În același timp, Bucureștiul de exemplu -  cel mai bogat oraș al României- nu a reușit să dea in folosinta mai mult de 1500 de locuinte in 30 de ani.

Și, în loc să fim sprijiniți, suntem puși de facto la zid și amenințați cu suspendarea activității și chiar cu dizolvarea.

Statul are deja toate instrumentele pentru a verifica finanțările ONG-urilor. Depunem raportări fiscale, situații financiare, contracte de sponsorizare, declarații, totul într-un sistem deja digitalizat — e-Factura, SAF-T, D177. Recent am avut o verificare de la Inspectia Economica întinsă pe o lună întreagă. Zi de zi.

Această inițiativă nu este despre transparență. Este despre intimidare.

Creează un mecanism discreționar care poate descuraja donatorii și slăbi exact organizațiile care țin în picioare servicii esențiale pentru oameni. Iar intenția fățișă este slăbirea democrației și destructurarea sectorului non-guvernamental.

Transparența este necesară. Punerea la zid a societății civile nu este!"- Roberto Patrascoiu, CEO al Habitat for Humanity România.

↔ ”În ultimii ani, exact partidele și demnitarii care solicită astăzi transparență suplimentară pentru ONG-uri au susținut măsuri de limitare a transparenței privind averile și interesele persoanelor care exercită funcții publice.

În același timp, partidele continuă să beneficieze de sancțiuni minime pentru nedeclararea finanțatorilor și de opacitate în privința modului în care cheltuiesc fondurile publice primite de la bugetul de stat, inclusiv pentru contractele de propagandă și promovare media.

Transparența nu poate fi cerută selectiv, doar celor care critică puterea.

Dacă statul consideră că organizațiile care influențează viața publică trebuie să fie mai transparente, atunci aceleași standarde, sau chiar mai severe, trebuie aplicate partidelor politice și demnitarilor, care dețin efectiv puterea publică și administrează resursele statului” -  APADOR CH.

↔ ”În 36 de ani de activitate în România, Fundația World Vision România a sprijinit peste 4 milioane de persoane, dintre care peste 2 milioane de copii în mod direct, prin programe de educație, nutriție, protecție socială și dezvoltare comunitară în mediul rural. (…) Donatorii privați – persoane fizice și companii – sunt parte esențială din aceste rezultate. O lege care descurajează donațiile reduce concret resursele disponibile pentru programele care țin copiii în școală și îi ajută să iasă din sărăcie(…)

În circuitele financiare legale din România, autoritățile fiscale și bancare pot reconstitui deja identitatea donatorilor prin mecanismele existente” - World Vision Romania. 

↔  ”Legea 233/2026 fix asta-și propune: să ofere o platformă celor care vor să intimideze persoanele fizice pentru cauzele pe care le susțin. Credem că această propunere legislativă reprezintă cel mai serios risc la adresa filantropiei private din România din ultimii 25 de ani.

Un donator care finanțează un ONG de advocacy pentru drepturile pacienților sau pentru drepturile omului nu devine mai liber prin publicarea numelui său, ci mai vulnerabil la presiune socială, represalii profesionale și intimidare politică” - Asociația pentru Relații Comunitare. 

___________________________________________________

Camelia Badea, jurnalist Stiri.ONG