Foto: Pixabay
”România are nevoie de dialog și parteneriat cu societatea civilă, nu de măsuri care creează suspiciune și restrâng spațiul civic”.
Afirmația a fost făcută de Ionuț Sibian, directorul Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), în contextul votului dat luni de Senat pentru proiectul controversat inițiat de AUR privind veniturile ONG-urilor. Proiectul a trecut și cu voturile senatorilor PSD, și va ajunge la Camera Deputaților, decizională.
Inițiativa legislativă fusese avizată negativ de Consiliul Economic și Social, Consiliul Legislativ și Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități din Senatul României.
De inspirație rusească, proiectul este similar celui care a adus Ungariei lui Viktor Orban procedura de infringement (2020), forțându-l să îl abroge.
Sute de organizații au semnat o scrisoare deschisă prin care cer respingerea proiectului, scrisoare care poate fi semnată în continuare AICI.
”Nu omori societatea civilă, doar îi pui o mână rece pe gură și o zgardă la gât”
Câteva argumente selectate din declarațiile date de cunoscuți reprezentanți ai societății civile, după votul din Senat:
↔ „Legea introduce obligații excesive și sancțiuni disproporționate pentru organizațiile neguvernamentale și ignoră complet faptul că statul român poate identifica cu precizie cine sunt donatorii și sponsorii unui ONG prin încrucișarea raportărilor contabile, fiscale și bancare deja existente în sistemul ANAF. Publicarea identității donatorilor nu crește transparența reală, ci riscă să descurajeze implicarea civică și sprijinul pentru cauze de interes public.
În plus, suspendarea automată a activității ONG-urilor pentru simple neconformități administrative este o măsură excesivă și incompatibilă cu principiile unui stat democratic. Numeroase organizații și experți au atras deja atenția că acest model legislativ reproduce practici criticate la nivel european pentru efectele lor asupra libertății de asociere și participării civice. România are nevoie de dialog și parteneriat cu societatea civilă, nu de măsuri care creează suspiciune și restrâng spațiul civic” - Ionuț Sibian, directorul Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC).
↔ ”Efectul cel mai semnificativ al acestei noi inițiative de lege care obligă publicarea identității donatorilor și care a trecut deja de Senat nu e sporirea transparenței fiscale, transparența există deja, ci descurajarea finanțării, intimidarea donatorilor, stigmatizarea ONG-urilor și încărcarea administrativă abuzivă și disproporționată.
Acestea afectează direct capacitatea de a furniza servicii esențiale copiilor vulnerabili, familiilor în dificultate și comunităților defavorizate, în condițiile în care serviciile socio-educaționale ori medicale nu pot acoperi integral nevoile lor.
E un semnal de alarmă și un apel pe care îl facem la responsabilitate și mai ales la solidaritate cu cei vulnerabili, cu cauzele sociale, cu implicarea socială. (…) Salvati Copiii Romania se opune ferm adoptării acestei propuneri incompatibile cu dreptul european și cu valorile democratice ale Uniunii Europene” – Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii Romania.
Atunci ce vrea, de fapt, această lege?
Răspunsul este simplu: vrea ca donatorul să fie expus și femeia care donează 20 de lei pe lună unui adăpost pentru victimele violenței domestice să-și vadă numele într-un registru public, la doi pași de soțul de care a fugit. Vrea ca antreprenorul din Cluj care finanțează o asociație de drepturile omului să-și vadă numele lângă cauza pe care a sprijinit-o, accesibil oricărei mâini care vrea să-i facă rău.
Vrea descurajare și vrea ca oamenii să se gândească de două ori, înainte să sprijine o organizație care nu place puterii. Asta este intimidare și e la fel de veche precum regimurile autoritare. Modelul rămâne același: nu omori societatea civilă, doar îi pui o mână rece pe gură și o zgardă la gât” - Ștefan Dărăbuș, director național al Hope and Homes for Children Romania.
↔ ” Știți pe cine o să îngroape în birocrație această lege? Pe ONG-urile care fac muncă mai ales în domeniul social – cei care au grijă de copii săraci, de persoane cu autism, de cei care se străduiesc să facă viața mai ușoară pentru cei aflați în stadii terminale etc. Ei reușesc să mai adune donații ceva mai consistente pentru că într-adevăr au nevoie de resurse mult mai mari din comunitate. Noi ne descurcăm mai bine pe competiții de granturi europene sau internaționale.
- De ce ne pasă atunci dacă nu afectează și "urlăm ca din gură de șarpe"?
Pentru că am văzut filmul ăsta în multe alte țări care nu sunt un etalon de democrație – întâi vin după societatea civilă și după media independentă pentru că sunt un dușman ușor de construit. Și pentru că enervează când țin puterea sub lupă. Apoi după justiție. Apoi după alte structuri care ar putea fi critice. Și nu e teorie, e pattern documentat: Dragnea a încercat exact același lucru în 2017. "Transparența" era paravanul, iar controlul — scopul real. Ungaria lui Orbán a mers pe același model. Rusia a mers mai departe” - Elena Calistru, președinte Funky Citizens.
↔ ” Ceea ce își doresc este să creeze inamici interni, cu care să apoi să se lupte. Este o formulă clasică a populismului cu tendințe autoritare, aplicată de dictatorii și autocrații din întreaga lume.
Știm deja, din istorie, unde duce acest drum, dacă nu ne oprim la timp. Vor avea nevoie mereu de „dușmani” pentru a își justifica existența. Așa ne pierdem libertățile, pas cu pas.” - Ovidiu Voicu, director executiv Centrul pentru Inovare Publică.
↔ ”O organizație neguvernamentală care primește donații și sponsorizări poate să fie deja verificată prin multiple căi de către stat. Practic, se adaugă o birocrație inutilă. Ce se întâmplă însă este că organizațiile neguvernamentale sunt transformate, în ochii publicului, într-un actor negativ, sunt delegitimate, devin obiect de supraveghere și urmărire. Asta se întâmplă prin acest proiect de lege.(…)
În aceeași măsură însă poate să sperie niște donatori. De exemplu, pentru unii donatori poate că va fi mai dificil să sponsorizeze o organizație care luptă împotriva corupției, pentru că s-ar simți în aceeași măsură obiect al suspiciunii publice. (…)
Deja organizațiile sunt supuse diverselor forme de intimidare de către diverși actori, iar aceasta este una dintre ele. Sper numai că deputații, membrii Camerei Deputaților, care este cameră decizională, o să aibă înțelepciunea să judece mai bine” – Oana Preda, cofondatoare a Centrului de Resurse pentru Participare Publică.