In acest sens, solicitam modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, solicitare inregistrata la Senat cu nr. L272/2015.

Solicitarea sustinuta de 20 de senatori si deputati din toate formatiunile politice se afla momentan la Comisia Juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari din cadrul Senatului Romaniei. Comisie la care a fost retrimisa din plen pentru raport suplimentar dupa ce in data de 22 iunie 2015, a trecut cu vot favorabil in unanimitate.

Practica violentei domestice este larg raspandita in randul romanilor iar multe victime sunt inca reticente la a lua masuri impotriva agresorilor. Numai in 2014 au fost 11.937 de fapte penale sesizate incadrabile la art. 193 'Loviri si alte violente' din care au fost doar 276 de condamnari. (date obtinute de la Politia Romana si Ministerul Justitiei)

Acest trend ingrijorator este facilitat, din nefericire, si de cadrul legal actual. Prevederile legale actuale stau sub semnul ambiguitatii, cata vreme potrivit dispozitiilor art. 181 alin. 1 si a art. 182 alin. 1 din vechiul Cod penal erau prevazute un numar de ingrijiri medicale de 'cel mult 60 de zile', respectiv 'mai mult de 60 de zile', articole ce le consideram a fi preluate de noul Cod penal la alin. 2 al art. 193 si art. 194 alin. 1 lit. b cu un numar si mai ridicat de zile de ingrijiri medicale 'cel mult 90 de zile', respectiv 'mai mult de 90 de zile' si pedepse cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda pentru agresor.

In majoritatea statelor europene, legislatia nu stabileste un plafon privind zilele de ingrijire medicala. Spre exemplu, in Germania numarul de zile petrecute in spital este mai putin relevant, decat instrumentele folosite in agresiune. Gradul de pericol al faptei este stabilit de considerente precum: gradul de rudenie cu victima, arma folosita, premeditarea si abia apoi, nevoia de ingrijiri medicale. Toate acestea nefiind, la nivelul Uniunii Europene, incadrate intr-un numar atat de ridicat de zile de ingrijiri medicale, cum sunt prevazute in Romania.

Asociatia Necuvinte considera ca plafonul de 90 de zile de ingrijiri medicale este unul exagerat si ca legislatia romaneasca ar trebui sa adopte un plafon de cel mult 30 de zile de ingrijiri medicale de la care actiunea penala impotriva agresorului sa poata fi continuata de catre stat in numele victimelor. 90 de zile de ingrijiri medicale, intr-o situatie reala de viata, reprezinta in fapt, tentativa de omor sau chiar omor.

In contextul in care Guvernul a aprobat miercuri, 23 septembrie 2015, proiectul de lege privind ratificarea Conventiei de la Istanbul pentru prevenirea violentei impotriva femeilor care prevede clar ca urmatoarele circumstante vor fi considerate agravante:

* Infractiuni comise impotriva unui (ei) fost (e) sau actual (e) sot (ii) ori partener (e), de un membru de familie sau o persoana care a abuzat de puterea sa;

* Infractiuni comise in mod repetat;

* Infractiuni comise impotriva unei persoane vulnerabile;

* Infractiuni comise impotriva sau in prezenta unui copil;

* Infractiuni comise de una sau mai multe persoane care actioneaza impreuna;

* Infractiuni precedate sau acompaniate de nivele extreme de violenta;

* Infractiuni comise cu utilizarea unei arme;

* Infractiuni ce au avut ca urmari vatamari fizice sau psihice ale victimei;

* Agresori condamnati anterior.

Totodata, Conventia interzice solutionarea extrajudiciara a litigiilor obligatorii, inclusiv medierea si concilierea, referitoare la toate formele de violenta.

In acest context, amanarea luarii unei decizii si punctual de vedere al Guvernului, sunt contrare intereselor cetatenilor si aplicarii prevederilor Conventiei de la Istanbul.

Raspuns fata de punctul de vedere al Guvernului Romaniei cu privire la necesitatea modificarii Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal

'Conform propunerii legislative, ar urma ca fapta de lovire sau alte violente care a produs vatamari ce au avut ca urmare leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane care au necesitat pentru vindecare mai mult de 30 de zile de ingrijiri medicale, sa fie sanctionata cu inchisoarea de la 2 la 7 ani, sanctiune mai aspra chiar decat cea prevazuta de Codul penal pentru uciderea din culpa (sanctionata cu inchisoarea de la 1 la 5 ani, in varianta tip, conform art. 192 din Codul penal).

Apreciem ca, raportat la pericolul social al faptei si la ansamblul sistemului sanctionator stabilit prin Codul penal, limitele speciale ale pedepsei prevazute de legislatia in vigoare sunt suficiente.'

Fata de acest punct de vedere al Guvernului, trebuie inainte de toate sa subliniem faptul ca initiatorii acestei propuneri au dorit inasprirea regimului sanctionator doar sub aspectul reducerii zilelor de ingrijiri medicale, nu sub aspectul majorarii limitelor de pedeapsa, acestea ramanand nemodificate.

Privind retrospectiv, observam ca vechiul Cod penal, prevedea aceleasi limite de pedeapsa, insa pentru un numar mai mic de zile de ingrijiri medicale.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 181 alin. 1 si a art. 182 alin. 1 din vechiul Cod penal, articole ce le consideram a fi preluate de noul Cod penal la alin. 2 al art. 193 si art. 194 alin. 1 lit. b (articole ce fac obiectul prezentei propuneri) prevedeau un numar de ingrijiri medicale de 'cel mult 60 de zile', respectiv 'mai mult de 60 de zile', in timp ce pedepsele sunt cele prevazute si de actuala legislatie, (de la 6 luni la 5 ani, insa fara posibilitatea aplicarii pedepsei amenzii, respectiv 2 la 7 ani), astfel ca sistemul sanctionator al vechiului Cod penal era unul mai aspru.

Motivul modificarii noului Cod penal a fost dat de neajunsurile create de vechea reglementare, neajunsuri ce se regaseau atat in practica si in doctrina, aceasta schimbare trebuind sa duca la 'cresterea increderii generale in actul de justitie penala', astfel cum se prevede in expunerea de motive privind necesitatea adoptarii noului Cod penal.

Observam ca limitele de pedeapsa prevazute pentru infractiunea de ucidere din culpa, erau tot de la unul la cinci ani, astfel cum prevede si actuala reglementare, fara insa a se ridica vreodata problema unei sanctiuni prea aspre a fostului art. 182 C.pen., tocmai datorita faptului ca prin incriminarea in acest mod a acestor infractiuni, legiuitorul a avut in vedere la acel moment periculozitatea infractorului ce savarseste o infractiune cu intentie (prevazand rezultatul faptei sale si urmarindu-l ori acceptandu-l), si nu doar rezultatul acesteia.

Scopul pedepsei e acela al prevenirii savarsirii de noi infractiuni, sanctiunea penala fiind aplicata in numele si in scopul apararii interesului public, astfel ca este fara putinta de tagada de observat faptul ca legiuitorul la stabilirea pedepselor nu a avut in vedere efectele produse de savarsirea acestor infractiuni, ci pericolul social concret reprezentat de faptuitor, acesta fiind cel ce va trebui reeducat prin aplicarea pedepsei.

Am aratat ca numarul acestor fapte este ingrijorator de mare, acesta fiind in crestere, astfel ca ne intrebam: Daca a fost necesara schimbarea acestui act normativ datorita neajunsurilor create la momentul cand acesta era prevazut intr-o maniera mai blanda, iar numarul acestor infractiuni a crescut, nu rezulta faptul ca scopul preventiv al pedepsei nu a fost atins si ca aceasta infractiune trebuie prevazuta intr-o maniera mai aspra?

De asemenea, am aratat in motivarea propunerii, ca Romania este singurul stat in care gravitatea acestei infractiuni se masoara in zile de ingrijiri medicale, celelalte state avand in vedere gravitatea leziunilor.

Ingrijirile medicale sunt acele ingrijiri care sunt necesare pentru restabilirea sanatatii si integritatii corporale a persoanei care a fost vatamata prin savarsirea infractiunii, un numar de ingrijiri medicale intr-un cuantum atat de ridicat transforma aceasta infractiune intr-o forma apropiata de omor, neproducandu-se insa efectul ireversibil.

Desi unul dintre obiectivele avute in vedere la adoptarea acestui act normativ a reprezentat-o armonizarea dreptului penal material roman cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ca o premisa a cooperarii judiciare in materie penala bazata pe recunoastere si incredere reciproca, prin atingerea acestui obiectiv trebuind sa se realizeze racordarea legislatiei penale nationale la exigentele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal, legiuitorul roman a inteles sa inaspreasca criteriul medico-legal de evaluare a gravitatii traumatismului.

Trebuie observat ca perseverenta acestui tip de infractiuni prin care se aduce atingere unor valori sociale fundamentale pentru o societate democratica, trebuie sa fie incriminata in raport cu dezvoltarea societatii contemporane.

Intr-un stat de drept, intinderea si intensitatea represiunii penale trebuie sa stabilita prin raportare la importanta valorii sociale lezate si la numarul infractiunilor de acest tip, numai astfel putandu-se asigura o constrangere proportionala in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului cat si o modalitate eficienta de recuperare sociala a infractorului.

In ceea ce priveste necesitatea micsorarii cuantumul zilelor de ingrijiri medicale, trebuie avut in vedere, ca pe langa provocarea unei vatamari, victima este supusa si unui impact psihic, care uneori nu se poate masura in zile de ingrijiri medicale.

Subliniem ca acest tip de infractiuni privesc valorile sociale cele mai de pret, respectiv integritatea fizica si sanatatea unei persoane, iar un numar de 90 de zile de ingrijiri medicale, care ne duce pe taramul unei forme apropiate de omor, nu este in acord cu Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de Ministri catre statele membre referitoare la regulile europene asupra sanctiunilor aplicate in comunitate care prevede ca natura si durata sanctiunilor si masurilor aplicate in comunitate trebuie de asemenea sa fie proportionala cu gravitatea infractiunii.

Nu ne putem ralia opiniei Guvernului, prin care se arata ca modificarea acestor articole in sensul aratat, ar duce la crearea unui sistem sanctionator mai aspru fata de cel prevazut pentru uciderea din culpa.

Apreciem ca nu se poate respinge o propunere de modificare a unui articol care in mod clar nu isi atinge scopul in forma existenta, invocand practic neajunsuri ale altor prevederi pentru care Guvernul si-a asumat raspunderea (nemo auditur propriam turpitudinem allegans - Nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa, adagiu latin potrivit caruia nimeni nu poate sa obtina foloase invocand propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificand un asemenea temei).

Mai mult, consideram ca nu se poate da un aviz negativ invocand o alta infractiune care sub aspectul laturii subiective este savarsita din culpa, neexistand identitate de ratiune pentru sanctionarea acestora, stiut fiind faptul ca scopul preventiv al pedepsei este avut in vedere mai ales pentru persoanele ce savarsesc fapte de natura penala cu intentie si care reprezinta un pericol pentru societate.

In final, aratam ca toate aceste neajunsuri legislative se rasfrang in primul rand asupra statului, ca subiect pasiv general al infractiunilor savarsite, acesta fiind reprezentantul societatii si trebuind sa ofere cadrul legislativ propice mentinerii ordinii de drept si nu sa incurajeze in mod indirect savarsirea unor astfel de fapte.