La mai bine de o zi și jumătate de când a prezentat propunerile de modificare a legilor justiției, ministrul Tudorel Toader nu a reușit să arate și proiectele propriu-zise, ci doar niște „principii” pe un fundal maro.

Au reacționat, pe rând, Președinția, partidele, societatea civilă, asociațiile profesionale și Comisia Europeană (mai nou chiar și președintele Macron), ultimele două cerând chiar insistent să vadă proiectele propriu-zise, nu rezumatul lor. Fără succes.

Chiar și așa, dată fiind importanța schimbărilor propuse, Funky Citizens a analizat „principiile” și a găsit trei propuneri care nasc mari probleme.

Cei trei dragoni cu care Tudorel Toader vrea să cucerească și să transforme Justiția sunt:

 

  1. Mutarea Inspecției Judiciare din zona puterii judecătorești în cea a puterii Executive. Prin preluarea acestui mecanism de control și verificare disciplinară la Ministerul Justiției, Executivul devine „tătucul” carierelor magistraților, dându-și astfel control cvasi-total asupra deciziilor lor. Puțin neconstituțional, așa…
  2. Introducerea obligației de verificare ierarhică a TUTUROR actelor/măsurilor/soluțiilor dispuse de procurorii de caz. Independența lor, pentru care societatea a luptat ani de zile, este în pericol, din moment ce șefii procurorilor vor viza munca lor atât pe legalitate cât și pe temeinicie. Adică PE FOND. Puțin neeuropean, așa…
  3. Aducerea prerogativei de numire a procurorilor-șefi de la Președinte la Ministerul Justiției. Pe principiul „îi avem pe cei care te controlează dacă nu ești ascultător, acum să îi numim și pe șefii tăi, cei de care trebuie să asculți”. Puțin abuziv, așa…

 

Puterea fiecăruia dintre cei trei „dragoni ai lui Tudorel” este uriașă, dar împreună sunt devastatori pentru Justiție așa cum o știm noi astăzi.

Exercițiu de imaginație cu trei dragoni atacând: se făcea că un partid a câștigat alegerile și și-a făcut Guvern. Ministrul Justiției, membru de partid, a numit procurorii-șefi. Cei proaspăt numiți primesc nu dreptul, ci obligația de a verifica activitatea procurorilor din subordine. Direct, în cazuri concrete. Caz cu caz. Într-un Parchet, să zicem DNA, un procuror investiga un caz de corupție. Cel vizat era, să zicem, un primar de la noua putere. Superiorul lui, numit de ministrul Justiției, nu era de acord cu, să zicem, decizia de sechestrare a bunurilor primarului investigat și o bloca. Și uite-așa, averea primarului rămânea intactă. Cu excepția situației în care procurorul de caz lua atitudine. Dar Ministrul Justiției avea și în acest caz soluția: Inspecția Judiciară îl potolea rapid pe procurorul mic și neascultător, iar cazul se ducea la alt procuror, mai docil. Case closed, vorba comisarului Șoric. 

Sună ca un film pe care l-am mai văzut, din păcate.

Ei bine, în povestea de mai sus constă, în esență, răul suprem ascuns în ppt-ul lui Tudorel Toader.

În plus, o analiză mai generală relevă un trend – exprimat prin măsurile de mai sus dar și prin altele – de a scoate procurorul, pentru moment cu jumătate de pas, din rândul magistraților și de sub autoritatea puterii judecătorești și de a-l aduce pe acesta sub tutela puterii executive. Este asta parte din noua politică penală a statului? Nu știm, dar putem bănui.

Mergând mai departe cu speculația, o atare modificare în arhitectura instituțională ar putea anunța o schimbare chiar mai profundă a statului. Una la nivel constituțional.

Vă invităm să citiți, slide cu slide, în detaliu, viziunea Funky-realistă asupra „principiilor” lui Tudorel Toader

urmând acest link!