Conform Indicelui de Percepţie a Corupţiei lansat de Transparency International ieri, 23 septembrie 2008, România obţine 3,8 puncte din 10, punctaj cu o zecime superior celui din anul precedent. Astfel România urcă în clasamentul statelor membre ale Uniunii Europene, ocupând anul acesta penultima poziţie, şi lăsând locul codaş Bulgariei, care înregistrează o scădere de 0,5 puncte faţă de 2007. Acest indice obţinut de România nu este subiect de mândrie sau satisfacţie având în vedere că aceasta creştere este de doar 0,1 şi reprezintă un trend inerţial. Ţinând seama de eforturile care s-au făcut, creşterea este foarte mică faţă de aşteptări.

Scorul obţinut în acest an se înscrie în trendul crescător înregistrat de România în ultimii ani şi indică existenţa unui prim impact al reformelor anticorupţie, din perspectiva experţilor, analiştilor de ţară străini şi naţionali, precum şi a oamenilor de afaceri, potenţiali investitori. Această percepţie este datorată, în principal, măsurilor de ordin legislativ adoptate în perioada de referinţă, chiar dacă unele dintre ele s-au datorat presiunilor externe. Faptul că încă avem o evaluare în urma majorităţii ţărilor UE arată că implementarea legislaţiei şi a politicilor proiectate în domeniu nu şi-a arătat eficacitatea.

Transparency International Romania apreciază că, deşi aparent îmbucurătoare, această creştere este insuficientă şi nesemnificativă pentru a asigura competitivitatea în cadrul Uniunii Europene, având în vedere că media celorlalte state membre este de 6,62. Pentru a asigura sustenabilitatea acestui Indice şi pentru a spori credibilitatea reformelor anticorupţie în faţa investitorilor străini dar şi a cetăţenilor români este necesară implementarea concretă a măsurilor luate în plan legislativ, atât la nivel instituţional, cât şi din punctul de vedere al creării unor modele de bune practici.

În 1997 România înregistra un scor de 3,4 puncte, iar în 2008 scorul este de 3,8. Această diferenţă de 0,4 acumulată în ultimii 10 ani (cu suişurile şi coborâşurile înregistrate pe parcurs) arată că diferitele guvernări au utilizat strategiile şi măsurile anticorupţiei ca armă politică sau instrument de imagine şi s-au axat mai puţin pe masuri tehnice coerente care să îşi arate rezultatele promise, la nivelul sistemului sau al cetăţeanului.