Zilele trecute a avut loc un atelier de interpretare și restaurare peisageră pe Domeniul Cantacuzino de la Florești, jud. Prahova. Atelierul a constat în punerea în valoare a unor alei de plimbare descoperite în cadrul unor săpături arheologice în parcul Palatului Micul Trianon. Punerea în valoare a constat în plantarea acestora cu o bordură florală de trandafiri roșii, așa cum apare figurată în unicul plan de epocă păstrat până în prezent.
Parcul de preumblare de la Florești a fost amenajat la mijlocul secolului al XIX-lea de către grădinarul-peisagist de origine germană, Carl Friedrich Wilhelm Meyer (creatorul primelor parcuri publice din București – Grădina Kiseleff și Grădina Cișmigiu), și a fost parțial reamenajat la începutul secolului trecut de către un alt grădinar-peisagist cu o bogată activitate în România, anume Émile Pinard, astfel încât să pună mai bine în valoare noul palat – „Micul Trianon” ce tocmai se construia. Lăsat în paragină după moartea comanditarului întregului ansamblu, Gheorghe Grigore Cantacuzino – Nababul, parcul își recapătă treptat strălucirea de altădată grație unei intense activități de cercetare și documentare derulate de Fundația Cantacuzino Florești și de partenerii acesteia, activități care vizează să se concretizeze într-un viitor amplu proiect de restaurare a întregului domeniu cantacuzin.
Grație studiilor de teren și cercetărilor arheologice, a analizei planului de la 1912 și a discuțiilor cu specialiști în domeniu, atât din țară cât și din străinătate, s-a luat decizia plantării unei borduri florale cu trandafiri roșii. O astfel de intervenție punctuală, dar și reversibilă a fost sugerată și de către Maria Auböck, invitat special al Domeniului Cantacuzino Florești, arhitect specializat în restaurarea grădinilor istorice și coordonator al unor intervenții de restaurare a unor grădini incluse în patrimoniul mondial UNESCO.
Având în vedere lipsa, valabilă pentru aproape toate grădinile istorice din România, a informațiilor necesare unei restaurări de calitate, această intervenție se dorește a reprezenta un exemplu de bune practici în restaurarea patrimoniului peisager. Ea a fost implementată abia în urma unor cercetări de durată, a fost gândită ca o intervenție reversibilă care să nu afecteze imaginea și substanța monumentului istoric și, mai mult decât atât, a fost gândită ca un test prin intermediul căruia să poată fi evaluat impactul unei astfel de intervenții, rezistența trandafirilor la condițiile actuale de sol, climă și precipitații și, nu în ultimul rând, rezistența la posibile agresiuni antropice.
Acțiunea a avut loc sub forma unui atelier educațional în care atât comunitatea locală, cât și mai mulți studenți și tineri profesioniști din domenii conexe patrimoniului cultural au aflat despre principiile de restaurare ale grădinilor istorice și despre tehnici de plantare specifice unui astfel de spațiu. Atelierul a fost coordonat de peisagistul Alexandru Mexi, specialist în istoria grădinilor și cercetător în domeniul monumentelor istorice și peisajelor culturale.
Acțiunea a avut loc în cadrul unui proiect cultural implementat de Fundația Cantacuzino Florești și Asociația ARCHÉ, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Pro Patrimonio și AsoP, Filiala Teritorială București-Ilfov, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN și susținut de Aqua Carpatica.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.