Material realizat de Bianca Oprea, consilier juridic 

Demnitatea umană este inviolabilă, se arată chiar în primul articol din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, iar o atitudine care încalcă demnitatea altora ne poate aduce în situația de a răspunde contravențional sau penal.

În articolul anterior, care poate fi citit aici, am văzut că dreptul la liberă exprimare nu este un drept absolut, ci poate fi restrâns în anumite circumstanțe. La fel ca orice drept, acesta vine și cu responsabilități. Dreptul la liberă exprimare poate fi limitat mai ales atunci afectează alte drepturi ale unui individ, ale unui grup de persoane sau ale societății în ansamblu. Cred ca cea mai simplă metoda de a ne da seama dacă dreptul nostru la liberă exprimare afectează alte drepturi ar fi să ne gândim mereu la zicala populară “Ce ție nu îți place, altuia nu-i face.”

Astăzi vom vorbi despre limitele dreptului la liberă exprimare atunci când acesta afectează alte drepturi fundamentale, precum dreptul la demnitate personală sau atunci când se instigă la violență, ură sau discriminare.

În legislația națională, dreptul la demnitate personală este reglementat prin mai multe acte normative, dar cele mai relevante sunt Codul civil și Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 cu privire la prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. (*) La nivel european, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede încă din primul articol că demnitatea umană este inviolabilă. Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu menționează expres acest drept, dar Curtea de la Strasbourg îl consideră un concept central, esențial în interpretarea și aplicarea drepturilor fundamentale garantate de Convenție.

Spre exemplu, atunci când spunem că persoanele care se îmbracă în culoarea albastră sunt bolnave și trebuie tratate cu medicamente la psihiatrie ne aflăm în situația în care demnitatea acestor persoane este afectată. Într-un astfel de caz, persoana care face o astfel de afirmație nu se mai bucură de dreptul la liberă exprimare, existând posibilitatea să fie sancționată contravențional de către autoritățile statului.

Dar de ce o astfel de afirmație afectează dreptul la demnitate? Dacă întoarcem perspectiva, ar fi vreo persoană care s-ar simți confortabil să fie catalogată drept bolnavă psihic doar pentru că are ochii căprui sau părul negru?

În funcție de gravitatea afirmațiilor pe care le facem putem atrage asupra noastră sancțiuni mai dure, inclusiv răspunderea penală. În acest sens putem menționa incitarea la violență, ură sau discriminare care este sancționată de articolul 369 din Codul Penal. (**)

De exemplu, dacă lansăm un apel public prin care afirmăm că persoanele brunete nu ar trebui să beneficieze de dreptul la asociere sau să nu mai apară în spațiul public, ne aflăm în situația unei incitări la discriminare. Și mai grav, dacă postăm pe Facebook un comentariu în care spunem că persoanele cu ochi albaștri ar trebui bătute în Piața Victoriei, intrăm în sfera incitării la ură împotriva persoanelor cu ochi albaștri.

În funcție de gravitatea afirmațiilor care nu sunt protejate de lege și de consecințele pe care le poate produce o astfel de atitudine putem răspunde contravențional sau penal. În primul caz, autoritatea competentă să sancționeze astfel de derapaje este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, iar în cea de-a doua situație instanța de judecată, ca urmare a unei cercetări penale efectuată de către parchete.

O situație aparte, prezentă din ce în ce mai des în spațiul public, este reglementată de Ordonanța de Urgența nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob.

Dreptul la liberă exprimare nu se limitează doar la cuvinte. Se poate manifesta în multiple forme, prin imagini, clipuri, fotografii, cărți, picturi, însemne pe tricouri sau pe alte obiecte vestimentare, etc. Conform legislației naționale, simbolurile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe - reprezentate de drapele, embleme, insigne, uniforme, sloganuri, formele de salut sau alte elemente similare - care promovează astfel de ideologii nu sunt protejate de dreptul la liberă exprimare și pot atrage sancțiuni penale.

Limitele dreptului la liberă exprimare sunt aplicabile tuturor persoanelor fizice și juridice, de la cetățeni, politicieni, la organizații neguvernamentale, companii, platforme de social media, jurnaliști, etc.

Într-o societate democratică dreptul la liberă exprimare este unul fundamental, iar dialogul, critica, dreptul de a nu fi de acord cu celalalt sunt esențiale, iar cenzura este interzisă prin lege. Cu toate acestea, faptul că nu am voie să aduc atingere demnității altei persoane, că nu pot instiga la ură sau discriminare împotriva unor categorii de persoane nu înseamnă cenzură.

În ultimul timp, mulți oameni confundă cenzura cu limitele dreptului la liberă exprimare. Atâta timp cât ne putem exprima ideile, inclusiv cele critice la adresa autorităților sau a altor persoane, într-un mod care să nu afecteze drepturile celorlalți sau ale societății în ansamblu, nu putem vorbi despre cenzură.

Prea des uităm că drepturile vin și cu obligații, iar sub pretextul apărării propriilor drepturi neglijăm responsabilitățile care le însoțesc. Dar, așa cum am menționat la începutul articolului, atunci când vorbim despre analiza mai multor drepturi concurente, ar trebui să ne gândim la zicala:

“Ce ție nu îți place altuia nu îi face.”

*******

* Articolul 72 Cod civil – Dreptul la demnitate

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale.

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.


Articolul 15 din Ordonanța nr. 137/2000 – Dreptul la demnitate personală

Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propaganda nationalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexual sau orientare sexuală a acestuia.


** Articolul 369 Cod Penal – Incitarea la violență, ură sau discriminare

Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.