The Ban Bus Europe este o iniţiativă de advocacy, ce presupune un tur rutier prin oraşele europene timp de 8 săptămâni cu scopul de a sensibiliza opinia publică şi media în legătura cu interzicerea bombelor cu defragmentare. Obiectivul final al acestei intiţiative este de a convinge cât mai multe state europene de a semna Convenţia privind Muniţiile Cluster, când va fi disponibilă pentru a fi semnată, mai exact la 3 decembrie 2008 în Oslo, Norvegia.

Parcurgând aproximativ 10.000 de kilometri, The Ban Bus Europe este conceput ca şi o construcţie suport ce vine în sprijinul interzicerii totale a bombelor cluster. În strânsă colaborare cu Coaliţia privind Muniţiile Cluser (CMC), The Ban Bus Europe uneşte persoanele de contact existente în acestă campanie cu alte persoane noi din ţări-cheie din Balcani sau din statele baltice.

La sfarsitul calatoriei, The Ban Bus Europe va fi trecut prin urmatoarele tari: Serbia, Macedonia, Grecia, Turcia, România, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Slovenia, Italia, Elveţia, Germania, Slovacia, Cehia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Fiinlanda, Suedia, şi Norvegia

Bombele cluster sunt bombe care se declanşează fie prin aerul scos de aeronave, fie sunt trase de artileria de rachete aeriane sau de sistemul de rachete de la sol. Lansarea acestor bombe provoacă două mari probleme umanitare, de risc pentru cetăţeni. În primul rând datorită dispersării lor pe scară largă, nu se pot distinge ţintele militare de cele pentru civili, astfel impactul poate fi distrugător, mai ales atunci când aceste bombe sunt detonate  în zone populate. Multe muniţii nu reuseşc să fie detonate la impactul cu solul, şi ele devin de fapt mine create pentru a fi detonate împotriva personalului militar ucigând şi mutilînd oameni (mine antipersonale), cu mult după ce conflictul s-a terminat.

Cel puţin 15 ţări au folosit o astfel de armă: Eritrea, Etiopia, Franţa, Georgia, Israel, Maroc, Olanda, Nigeria, Rusia, Arabia Saudită, Sudan, Tajikistan, Anglia, Statele Unite ale Americii şi Iugoslavia. De asemenea şi un număr mic de non-state armate, ca Hezbolah în Liban au folosit această armă în 2006. Miliarde de astfel de muniţii sunt stocate în peste 76 de ţări.