La data de 15 iulie 2021 Comisia Europeană a declanşat procedura de infrigment împotriva Ungariei şi Poloniei pentru nerespectarea drepturilor persoanelor LGBTIQ+. Potrivit comunicatului instituţiei europene[1] cele două state membre au încălcat art.2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acesta prevede că valorile pe care se întemeiază Uniunea sunt: respectarea demnităţii umane, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept, respectarea drepturilor omului, pluralismul, nediscriminarea, toleranţa, justiţia, solidaritatea şi egalitate între femei şi bărbaţi.

Decizia Comisiei Europene vine după ce Ungaria a adoptat o lege prin care se interzice persoanelor sub 18 ani accesul la informaţii « divergente faţă de identitatea de sine corespunzatoare sexului la naştere, schimbarea sexului sau homosexualitatea. », iar în cazul Poloniei, mai multe regiuni şi municipalităţi s-au declarat « zone libere de ideologia LGBT ». Declanşarea procedurii de infrigment vine ca urmare a numeroaselor atenţionări din partea instituţiilor europene la adresa celor două ţări, printre care şi rezoluţia Parlamentului European[2] prin care europarlamentarii au « condamnat în termenii cei mai fermi cu putinţă » legislaţia anti-LGBTIQ+ din Ungaria, fiind « un alt exemplu intenţionat şi premeditat de dezmembrare treptată a drepturilor fundamentale în Ungaria. »

Ce înseamnă mai exact procedura de infrigment ?

Comisia Europeană poate identifica posibile încălcări ale dreptului Uniunii Europene fie în urma plângerilor formulate de cetăţeni, fie pe baza propriilor constatări. Procedura de infrigment se mai numeşte şi procedura pentru neîndeplinire a obligaţiilor şi este prevăzută de Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.

Din punct de vedere procedural, Comisia transmite o scrisoare de punere în întârziere către statul membru asupra căruia există suspiciuni de încălcare a legislaţiei Uniunii Europene, solicitându-i informaţii suplimentare. Statul membru are la dispoziție 2 luni pentru a răspunde la solicitările Comisiei. Dacă aceasta din urmă consideră că statul nu şi-a îndeplinit obligaţiile aferente legislaţiei Uniunii va transmite un aviz motivat prin care se indică motivele încălcării dreptului comunitar, precum şi solicitarea ca statul membru să adopte măsurile necesare pentru a se pune în acord cu legislaţia europeană, într-un termen de 2 luni. Dacă statul în cauză nu îşi îndeplineşte obligaţiile, nici în urma acestui aviz, Comisia poate decide să înainteze cazul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care poate pronunţa o hotărâre de neîndeplinire a obligaţiilor. Această hotărâre obligă autorităţile naţionale să ia măsurile necesare în vederea respectării dreptului european.

Răspunsul Ungariei la acţiunile Comisiei Europene nu au întârziat să apară. Viktor Orban a anunţat în urmă cu câteva zile organizarea unui referendum, prin care cetăţenii maghiari vor decide dacă sunt de acord sau nu cu legislaţia care discrimineaza persoanele LGBTIQ+ şi care a nascut o mulţime de controverse printre liderii europeni.

Alături de Ungaria şi Polonia, Romania figurează şi ea restantă la capitolul respectării drepturilor persoanelor LGBTIQ+. În anul 2020 Comisia Europeană a declanşat procedura de pre-infrigment ca urmare a nerespectării cauzei Coman-Hamilton, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în anul 2018. Această decizie stabileşte că statul trebuie să recunoască dreptul de şedere în România al soţilor de acelaşi sex, dacă unul dintre ei este cetăţean al Uniunii Europene, în virtutea dreptului la liberă circulaţie. De asemenea, la începutul anului 2021 România a fost condamnată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza X şi Y pentru nerespectarea dreptului la viaţă privată şi la autonomie personală în cazul persoanelor transgender care doresc să îşi modifice indicatorii de gen din actele de stare civilă (prenumele, sexul şi prima cifră a CNP-ului). Curtea de la Strasbourg a precizat că obligarea persoanelor transgender la efectuarea intervenţiilor chirurgicale asupra organelor genitale ca o condiţie prealabilă pentru modificare actelor de stare civilă, precum şi legislaţia naţională deficitară în această materie constituie încălcări ale Convenţiei Europeane a Drepturilor Omului.