Situatia in spatiul public a devenit tot mai tensionata in ultima vreme, cand Ministerul Educatiei a fost pus in situatii delicate pe care nu le-a gestionat corespunzator.
Sa ne amintim:
Mai multi elevi de clasa a VII-a, dintr-o scoala din Pitesti, au ajuns sa isi urasca colegul pentru ca este diferit. Mai multe cadre didactice au ajuns sa stranga semnaturi de la elevi dupa fiecare ora pentru a–si stigmatiza si pedepsi colegul. Fotocopiile acestor procese-verbale au circulat in spatiul public. La cinci zile de la iesirea in spatiul public, nu am gasit nicaieri un punct de vedere argumentat din partea ministrului educatiei si a ministrului muncii. Intelegem insa ca situatia acestui elev era in atentia autoritatilor locale inca de la inceputul anului 2016 si ca modul in care a fost instrumentata a adus ca un copil sa fie alungat de alti 29 de elevi in greva!
„In State Unite ale Americii, pentru a se asigura ca fiecare copil are dreptul la educatie a fost introdus conceptul de Mediul cel mai putin restrictiv (LRE). Aici, o echipa formata din parinti, elevi, educator specializat, profesor, terapeut, logoped, fizioterapeut, psiholog si conducerea scolii/districtului intocmesc un Plan Educational Individualizat. Acest document vital este un contract legal intre familie si institutia de invatamant. Unele puncte agreate includ urmatoarele: identificarea punctelor tari si ale nevoilor, nivelurile de performanta ori dezvoltare, la acel moment, scopurile si obiectivele, periodele de timp necesare in anumite cadre/clase de studiu si terapie, plan comportamental/senzorial/motivational/de comunicare (daca este cazul), plan de transport, plasare academica”
De ce este nevoie ca ministrii sa aiba o pozitie publica comuna?
Copilul despre care s-a scris a beneficiat de o ora de consiliere psihologica/saptamana timp de trei luni din partea unui psiholog al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Arges. Presupunem ca DGASPC Arges i-a alocat si un manager de caz. Consilierul pshipedagogic al scolii i-a propus sa participe la doua ore de consiliere, insa acestea sa inlocuiasca doua dintre orelede limba romana sau matematica. Nicio colaborare intre cei doi psihologi nu a fost mentionata undeva. Nicio referire la managerul de caz. Nicio informatie despre contractarea unor terapeuti specializati pentru ca psihologii DGASPC nu sunt certificati in a aplica terapii comportamentale ci, consiliere psihologica. Mama baiatului vorbeste despre injurii aduse acestuia in fata colectivului de elevi de catre director (nu le redam aici pentru ca nu dorim sa propagam mesaje instigatoare la ura) pana la momentul in care acesta a inceput sa planga.
Daca normele legale ar fi fost respectate, atunci 1) managerul de caz, impreuna cu o echipa corespunzatoare de profesionisti, ar fi asigurat realizarea evaluarii detaliate/complexe a situatiei copilului, precum si 2) o echipa multidisciplinara a serviciului de evaluare complexa de la nivelul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului ar fi realizat evaluarea complexa ” (Conform Ordinului nr 288 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul protectiei drepturilor copilului, Standardul 4)
Astfel, conform prevederilor Standardului 4, prin utilizarea managementului de caz, copilul beneficiaza de o „evaluare comprehensiva si multidimensionala a nevoilor sale specifice si individuale, precum si ale familiei sale”. Managerul de caz ar fi trebuit sa organizeze „intalniri cu cei implicati, atat in mediul de viata al acestora, cat si la sediul serviciilor specializate” si totodata acesta stabilea si solicita implicarea in evaluare a unei „echipe de profesionisti (psihologi, asistenti sociali si altii) in functie de situatia si natura cazului”. In situatia de fata trebuiau implicate cadre didactice, consilierul psihopedagogic din partea scolii, parinti, elevi. DGASPC Arges ar fi asigurat conform aceluiasi ordin, resursele necesare deplasarii in teren a a managerului de caz, precum si a celorlalti profesionisti implicati in evaluare. In urma evaluarii detaliate, managerul de caz trebuia sa fi intocmit un raport de evaluare detaliata realizat pe baza rapoartelor specialistilor implicati in evaluare si a rapoartelor de vizita, in maxim 24 de ore de la ultima evaluare/vizita. Raportul trebuie avizat de seful pe ordine ierarhica si transmis, in termen maxim de 3 zile de la intocmirea sa, membrilor echipei, familiei/reprezentantului legal si, dupa caz, copilului.
Pana la acest moment, copilul si familia acestuia ar fi avut deja un plan individualizat de protectie si un plan de servicii deoarece conform Standardului 6 acesta ar fi fost elaborat in termen maxim de 30 de zile de la inregistrarea cazului la DGASPC Arges.
„Nu ne-a fost prezentat niciun manager de caz. Am rugat si saptamana trecuta psihologul de la DGASPC Arges sa ne spuna ce anume lucreaza cu baiatul nostru si sa ne ajute sa il integram”.(mama baiatului)
Apelul Centrului de Resurse Juridice, caruia i se alatura tot mai multi semnatari, inclusiv Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, solicita ministrului muncii, Dragos Paslaru, sa verifice si sa faca publiceinformatii despre cum si-au respectat atributiile legale reprezentantii DGASPC Arges si in concret care sunt rapoartele, minutele si planurile individualizate intocmite de echipa multidisciplinara, si de ce acestea nu au fost aduse la cunostinta parintilor si scolii din Pitesti?
- DGASPC Arges a desemnat un manager de caz si o echipa multidisciplinara?
- Cum au fost elaborate si aduse la cunostinta tuturor planurile de interventie pentru a preveni dezastrul din scoala din Pitesti?
- De cate ori au avut loc sedinte de consiliere si mediere psihologica la clasa? Cate ore a petrecut profesorul de sprijin la clasa si cum l-a asistat acesta pe elev?
- Cum anume si-au indeplinit obligatiile asumate prin Legea drepturilor copilului nr 272/2004, reprezentantii Ministerului Educatiei in teritoriu, in special prevederile articolului 52, aliniatul 4: „Cadrele didactice au obligatia de a referi centrelor judetene de resurse si asistenta educationala (…) cazurile de abuz, (…) si orice alta forma de violenta asupra copilului si de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, aceste cazuri”?
Legea educatiei nationale nr 1 din 2012 prevede ca „Copiii, elevii si tinerii cu cerinte educationale speciale, integrati in invatamantul de masa, beneficiaza de suport educational prin cadre didactice de sprijin si itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educational se face de catre CJRAE si se reglementeaza prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educatiei”. Elevul a beneficiat de un profesor de sprijin o data/saptamana joia intre orele 10-11. Acesta lucra cu copilul la matematica si limba romana in afara clasei, in cabinetul de consiliere. Conform definitiei, „profesorul itinerant si de sprijin este cadrul didactic cu studii superioare in domeniul psihopedagogie care desfasoara activitati de invatare, stimulare, compensare si recuperare cu persoanele cu CES integrate in unitatile de invatamant de masa, in colaborare cu toti factorii implicati”.
„Nu am primit niciodata niciun fel de instructiuni sau recomandari de la acest profesor. Nu stiu ce vorbeau. Nu a participat la ore la clasa impreuna cu ceilalti elevi.” (mama copilului)
CJRAE Arges avea obligatia de a organiza o „echipa multidisciplinara care sa asigure servicii de educatie remediala, consiliere psihopedagogica in functie de nevoile pe termen lung sau scurt ale acestora” (Capitolul II, art 4, lit i), insa mama nu a fost informata de existenta acesteia.
Conform prevederilor Metodologiei din 13 decembrie 2011 privind evaluarea, asistenta psihoeducationala, orientarea scolara si orientarea profesionala a copiilor, a elevilor si a tinerilor cu cerinte educationale speciale, „Scopul evaluarii, asistentei psihoeducationale, orientarii/reorientarii scolare si profesionale a copiilor, elevilor si a tinerilor cu CES este identificarea nevoilor specifice ale acestora si asigurarea conditiilor optime de integrare scolara, profesionala si sociala” iar „Finalitatea evaluarii, asistentei psihoeducationale, orientarii/reorientarii scolare si profesionale a copiilor, elevilor si a tinerilor cu CES este aceea de a asigura integrarea sociala si profesionala a acestora prin egalizarea sanselor” (art 3, alin 1 si 2).
Consilierul psihopedagog al scolii, pus la dispozitie de Centrul Judetean de Orientare Scolara si Profesionala, urma sa fie condus de o serie de principii profesionale, inclusiv cel al „participarii si responsabilizarii parintilor”. Din toate detaliile cazului, nu reiese cum anume acesta si-a indeplinit obiectivele si de fapt care au fost acestea.
In scopul orientarii copiilor cu CES in concordanta cu particularitatile lor individuale Serviciul de Evaluare Complexa si Orientare Scolara si Profesionala (SECOSP) si Comisia de Orientare Scolara si Profesionala (COSP) colaboreaza cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, cu institutiile de invatamant, cu parintii, cu asociatiile persoanelor cu dizabilitati, cu reprezentanti ai administratiei publice locale si societatii civile, cu cabinete medicale.
Ministrului Educatiei, prof. Dr. Mircea Dumitru, i se solicita sa verifice si sa publice date referitoare la modul in care directorul scolii, consilierul psihopedagogic, cadrele didactice si-au indeplinit atributiile in materia asigurarii dreptului la educatie asa cum este acesta prevazut in Legea educatiei nationale si in legislatia secundara.
- Sa verifice in ce masura normarea personalului de sprijin, consilierilor scolari si a logopezilor, de care depinde in mod direct procesul de incluziune al copiilor cu CES, respecta legislatia in vigoare.
- Sa publice date privind numarul de personal de sprijin si de copii cu CES in fiecare judet.
Normele interne si practicile internationale, pe care Romania le-a adoptat, stabilesc ca, in lipsa unei colaborari intre parinti, actorii din domeniul protectiei drepturilor copilului si cei ai educatiei si ai sanatatii mintale, accesul la educatie incluziva nu poate fi realizat.
Se doreste remedierea situatiei care a condus la incalcarea drepturilor copilului in Scoala I.L. Caragiale din Pitesti si asigurarea ca niciunde in tara, astfel de situatii nu vor mai avea loc.
Daca doriti sa va alaturati apelului, accesati linkul oficial sau trimiteti mail la georgiana.pascu@crj.ro