Asociația Human Catalyst, alături de asociațiile de elevi din România și de Societatea Academică din România, solicită Ministerului Educației să asigure resursele necesare desfășurării programului „Școală după școală” pentru școlile cele mai dezavantajate, astfel încât distribuția acestora să fie una echitabilă.

Suntem de părere că Guvernul României trebuie să țină cont de indicele de risc socio-educațional al școlilor din România în momentul în care se realizează arhitectura acestor programe de intervenție, astfel încât elevii care au cea mai mare nevoie de sprijin să beneficieze de acesta cu prioritate. Pandemia provocată de COVID-19 a adâncit inechitățile deja existente din sistemul educațional, lovind în copiii din cele mai dezavantajate comunități, motiv pentru care răspunsul guvernamental în ameliorarea acestor decalaje trebuie să fie unul corespunzător.  

În contextul adoptării unei Hotărâri  de Guvern pentru finanțarea programului de recuperare a decalajelor cauzate de pandemie, organizațiile precizează că în anul 2019, înainte de închiderea școlilor, la nivel național erau 1.629 școli defavorizate,  cu peste 440.000 de elevi, adică 31% numărul numărul total al elevilor din școlile cuprinse. Mai mult, în aceste unități multiplu defavorizate, lucrează 68% din totalul cadrelor didactice fără pregătire și peste 70% din totalul elevilor în risc iminent de abandon școlar.

Semnatarii petiției precizează că, în acest context, intervențiile de sprijin educațional, de tip remedial  „Școală după școală”, se impun cu prioritate în aceste comunități și școli, folosind ca instrument de prioritizare a alocărilor financiare Ierarhia școlilor dezavantajate din România - singurul instrument obiectiv disponibil, bazat de cercetare în profunzime, care măsoară și indică longitudinal dimensiunea riscului social și educațional la nivel de unitate școlară, UAT, regiune și la nivel național.

Textul integral al petiției, mai jos.

Remediere școlară pentru elevii cei mai  afectați de lipsa educației în pandemie 

Un număr estimat la peste un milion de elevi au avut dificultăți privind accesul la educație din martie 2020 și până în prezent. Subsecvent, decalajele educaționale deja existente în sistemul public de învățământ s-au acutizat. Amintim rezultatele la PISA 2018, ce indică existența în România a două sub-sisteme de învățământ: unul minoritar, care cuprinde școli, favorizate, ale căror performanțe se apropie de nivelul mediu și celălalt, majoritar, care cuprinde școli cu performanțe slabe și foarte slabe. Datele de cercetare ale Asociației Human Catalyst, furnizează un instrument de măsură și o imagine în profunzime ale gradului de polarizare și inechitate din educație, printr-o investigație efectuată la nivelul a 4.158 de școli (88,9% din totalul unităților cu clase I - VIII din România) și  analizează date din patru ani școlari 2015 – 2019 din perspectiva acestui indicator agregat, denumit de autori indice de risc socio- educațional (IRSE). Evoluții defavorabile ale IRSE în 2019 față de 2015, regăsim la în toată țara. Cu excepția județului Cluj, în toate celelalte județe din România, IRSE a crescut, indicând o valoare alarmantă a riscului socio-educațional la nivel național în perioada ante pandemie 2015-2019.

Așadar, chiar și înaintea obstacolelor sistemice cauzate de pandemie, în anul școlar 2018-2019 se înregistrau

 

  • 1.535 de unități școlare defavorizate (36,9%), prin prisma rezultatelor școlare mai slabe decât media națională (intervalul IRSE 3-6), în creștere față de 2015-2016 când se înregistrau 1.206 de unități considerate defavorizate;
  • 94 de unități școlare profund defavorizate (2,3%), caracterizate de rezultate școlare foarte scăzute, risc înalt de abandon școlar și amplasarea în localități cu un grad de marginalizare ridicat (intervalul IRSE 6-10). Și în acest segment, numărul unităților școlare a crescut semnificativ în 2019 față de anul școlar 2015 - 2016.

 

Datele de cercetare indică existența în 2019 a unui număr de 1.629 de unități de învățământ defavorizate și profund defavorizate, distribuite la nivel național conform Figurii 1 de mai sus. Este important de precizat că aceste unități funcționează în comunități (urbane și, mai ales, rurale) marginalizate din punct de vedere economic și social, cu concentrații mari de populație vulnerabilă  - nivel crescut de sărăcie și scăzut de educație, cu ponderi semnificative ale populației de etnie romă - și cu resurse extrem de limitate ale administrației publice locale, insuficiente sau deloc, în vederea asigurarea unor servicii educaționale suplimentare de sprijin.

Pe baza celor prezentate, constatăm: elevii de aici provin din familii sărace, din comunități sărace și din școli sărace. Vulnerabilitățile multiple și suprapuse la nivelul mediului educațional (familie-comunitate-școală) existente structural, agravate de lipsa ori limitarea accesului lor la educația în format online începând din martie 2020 și până în prezent, ridică bariere cvasi-insurmontabile în calea succesului ulterior al acestora pe piața muncii și în societate. Fără sprijin suplimentar urgent, consistent și coerent putem anticipa o creștere exponențială a abandonului școlar și a ratei de părăsire timpurie a școlii în acest an școlar.

Prin urmare, intervențiile de sprijin educațional, de tip remedial  „Școală după școală”, se impun cu prioritate în aceste comunități și școli, folosind ca instrument de prioritizare a alocărilor financiare Ierarhia școlilor dezavantajate din România - singurul instrument obiectiv disponibil, bazat de cercetare în profunzime, care măsoară și indică longitudinal dimensiunea riscului social și educațional la nivel de unitate școlară, UAT, regiune și la nivel național.

Precizăm că IRSE ca algoritm de ierarhizare / prioritizare a intervențiilor în școlile defavorizate a fost utilizat în scop similar în anul 2016 de către Ministerul Educației și Ministerul Fondurile Europene în cadrul apelurilor aferente Programului de finanțare „Școala pentru toți”.

În contextul adoptării Hotărârii  de Guvern pentru finanțarea unui program de recuperare a decalajelor cauzate de pandemie, solicităm domnului Sorin Cîmpeanu, ministrului educației, ca reglementările privind programul „Școală după școală” remediere școlară să includă: 

 

  1. Acordarea de granturi școlilor conform unui algoritm de ierarhizare și prioritizare, direct proporțional cu valoarea indicelui de risc socio educațional al unității de învățământ în anul 2019
  2. Pe durata măsurilor de protecție ce includ desfășurarea procesului educațional online (scenariile roșu și galben) să se asigure susținerea, respectiv continuitatea programului de remediere școlară și în format online
  3. Distribuirea către elevii selectați ca beneficiari a suplimentului alimentar prevăzut în aceste programe, inclusiv în perioada desfășurării orelor online sau hibrid, modalitatea optimă fiind decisă în funcție de context, la decizia factorilor de la nivel local
  4. Organizarea programului și pe timpul vacanțelor școlare, în format clasic sau online, în școală sau în alte spații non-formale (de exemplu: tabere, școli de vară, ateliere, cluburi) în care activitățile de învățare să fie îmbinate cu cele creative, sportive sau cultural-artistice

Solicitări formulate de:

Asociația Elevilor din Constanța

Asociația Vâlceană a Elevilor

Asociația Elevilor din București și Ilfov

Asociația Elevilor din Bacău

Asociația Elevilor din Maramureș

Societatea Academică din România

Asociația pentru Educație și Justiție Socială Human Catalyst

 

Situația unităților școlare din fiecare județ, aici https://hartairse.humancatalyst.ro/public/map