Cum spuneam în articolul anterior, educația socială este o disciplină prezentă la toate clasele de gimnaziu care abordează multe teme pentru care sectorul asociativ a pledat de-a lungul anilor.

Mi-am propus să împărtășesc din scurta mea experiență mea de cadru didactic câteva remarci cu privire la modul în care profesorii primesc informații și modul în care se poate organiza activitatea la clasă. Sunt cu siguranță persoane și organizații care au o experiență extinsă în acest domeniu (Noi Orizonturi, Teach for Romania, ARDOR etc.), dar eu vizez mai degrabă organizații care intenționează sau sunt la începutul unei colaborări.

Căi de informare/ abordare a profesorilor.

În primul rând aș menționa că, imediat ce nu am mai lucrat în sectorul neguvernamental, informațiile referitoare la activitatea sa parcă au dispărut. Încă sunt relativ puține știri la radio sau TV despre ce fac ONG-urile (deși consistent mai numeroase față de anii '90-2000). Algoritmii de funcționare ai rețelelor de socializare îți oferă informații similare cu ce “consumi” de obicei, așadar, diversele “bule” se întrepătrund destul de greu (chiar dacă pe wall-ul vostru e plin de știri de la CeRe, Centrul Filia sau World Vision, nu înseamnă că ele ajung și mulți alții în afară de “prietenii” voștri). Așadar, iată câteva căi alternative și mai eficace.

  • Informările prin email, mediate de inspectorat. Potrivită când vreți să ajungeți la multe școli, într-o arie georafică. Deși durează mai mult, obținerea colaborării cu Inspectoratul școlar județean ajută la transmiterea informației. Inspectoratul trimite informări frecvent către toate școlile (uneori sub forma unor documente scanate, fără titlu care să te anunțe cu privire la conținut – de aceea este nevoie, de pildă, de adrese de internet simple, care să poată fi transcrise ușor în browser, nu de linkuri lungi prin care e propsu, de pildă, un chestionar). Multe școli transmit mai departe către profesori – uneori tuturor, alteori făcând o selecție. Alternativa este să căutați singuri adresele de email ale școlilor din zona de interes (lista tuturor unităților de învățământ este informație publică, postată pe site-ul inspectoratului).
  • În afară de Inspectoratul școlar care se ocupă geografic de toate școlile, există o împărțire a inspectorilor și pe discipline. Puteți aborda inspectorul responsabil de disciplinele socio-umane (adică mai noua educație socială, alături de mai vechile filosofie, economie, psihologie, logică etc.) în vederea dezvoltării unor colaborări sau transmiterii informației mai țintit.  La București, de pildă, există un site special (www.socio-umane.ro). Există inspectori pentru fiecare disciplină – geografie, română etc. Numele și datele de contact ale inspectorilor sunt publice, se află pe site-ul inspectoratelor. De obicei la secțiunea “Curriculum și inspecție școlară”.
  • Informările prin whatsapp. În prezent, probabil toate școlile au grupuri de whatsapp. Dacă includ toți profesorii sau cât de funcționale sunt nu este subiectul discuției noastre. Dar dacă știți un profesor, de orice materie, puteți să îl rugați să transmită un mesaj pe whatsapp pe care deja l-ați pregătit, cu informația pe scurt și grupuri active. Sau, desigur, un document. Mai există, alternativ, grupuri de whatsapp pe discipline – dar acestea nu sunt o regulă.
  • Grupuri pe facebook. Încă există. Sunt cele mai multe pe teme. Nu sunt neapărat foarte active. De pildă exista un grup de facebook dedicat profesorilor de istorie și educație socială. Anul trecut am creat și eu, din dorința de a distribui informațiile pe care le aveam, un grup dedicat exclusiv educației sociale. Puteți aborda administratorii pentru a prelua anunțuri de la voi.
  • Distribuirea de materiale la școală. Uneori pe masa din cancelarie se găsesc câteva pliante/ reviste/ broșuri informative pentru un proiect sau o temă. Profesorii se uită, iar cei interesați iau (numărul de profesori într-o școală este variabil, să zicem 40-60 persoane, care trec la intervale orare/ zile diferite). Se practică și lăsarea unor materiale într-un plic închis cu destinatar “Profesorul de educație socială” (ori “matematică gimnaziu” etc.).

Am să adaug un detaliu organizatoric: educația socială este o materie care este predată de profesori cu pregătiri foarte variate. Sunt uneori profesori care au la bază istoria și predau și educație socială, alteori sunt consilierii școlari care au aceste ore etc.. Este o materie care poate fi predată de absolvenții multor facultăți. Un rezultat este că, uneori, acești profesori – dacă au statut de suplinitor, nu de titular – se pot schimba de la un an la altul. Ceea ce este de luat în considerare în cazul în care căutați colaborări care depășesc durata unui an școlar. De asemenea, o caracteristică a unora dintre ei este că predau în mai multe școli, lucru care poate fi în pus în valoare prin abordarea mai multor unitățide învățământ prin intermediul unei singure persoane.

 

Aceste căi de informare vizează să ajungi la profesori. Dar și anunțurile dedicate unor concursuri pentru elevi au același circuit, fiind preluate de profesorii/ diriginții interesați și transmise elevilor. Desigur, aceasta este descrierea unui circuit de comunicare căruia îi lipsește feedback-ul – așadar, este dificil de cuantificat la câte persoane a ajuns cu adevărat mesajul ori câte l-au “citit”.

 

Colaborarea la oră

Durata orelor variază de la o școală la alta. Media acum este undeva la 40-45 de minute, cu pauze de 5 sau 10 minute. Cu alte momente organizatorice și timpul de conectare, dacă este online, cred că este realist să imaginezi un “modul” de 30 de minute de lucru efectiv (pentru a avea și o mică rezervă de timp) cu un grup de 22-35 de persoane.

Numărul de organizații care oferă informații și materiale resursă profesorilor este în creștere. Multe dintre ele probabil colaborează în redactarea lor cu profesori, ceea ce se reflectă în adaptarea atât la cadrul organizatoric oferit de școală, cât și la nivelul de dezvoltare mediu al elevilor. Filme cu durată de maxim 10 min., cu subtitrări (inclusiv pentru română, pentru cazurile în care nu funcțioenază sonorul), studii de caz cu texte scurte și întrebări clare, quizz-uri și multe altele pot fi exemple de materiale care pot fi preluate cu ușurință la oră.

Aspecte administrative în evaluarea și motivarea profesorilor

Motivele pentru care un profesor este deschis colaborării sunt variate. Eu am să detaliez unul administrativ.

La sfârșitul fiecărui an școlar, un profesor trece printr-un proces de evaluare. Există o fișă cu criterii elaborate de școală pe baza unui model oferit de minister[1]. Profesorul notează punctajul pe care îl consideră el corect, apoi îl transmite școlii, care notează punctajul considerat de ea corect (de o comisie care apoi validează rezultatul în consiliul profesoral… mai puțin relevant pentru disucția noastră). Ce este important este că profesorul are nevoie de documente care să arate că a făcut numeroase alte lucruri în afară de activitatea la clasă care, oricât de minunată ar fi, nu îi este suficientă pentru a primi cele 85-100 puncte necesare pentru calificativul “foarte bine” de care depinde, ulterior, evoluția profesională. De unde nevoia de a primi o hârtie (diplomă sau adeverință de participare, scrisoare de mulțumire etc.) pentru activitățile pe care le realizează, pe care o va anexa la dosarul personal – întrucât altminteri, deși realizată, activitatea ar putea să nu fie punctată din lipsa dovezilor.

Fișa de “autoevaluare”, cum este numită, oferă punctaje, printre multe altele, pentru variate categorii: participarea la activități de formare, organizarea de activități extracurriculare, participarea la acțiuni de voluntariat, dezvoltarea de parteneriate, participarea elevilor la activități extrașcolare, realizarea de activităţi de prevenire şi combatere a violenţei şi comportamentelor nesănătoase etc. Așadar, puteți imagina modul în care colaborarea cu organizația voastră poate ajuta un profesor și la realizarea acestui punctaj. De unde formula cheie din anunțuri: “Se eliberează adeverință de participare”.

Salvați Copiii, de pildă, are un sistem pus la punct pentru Concursul Național pe tema Drepturilor Copilului prin care eliberează, pe baza informațiilor introduse de profesor într-un formular, adeverințe atât pentru profesori (cu nominalizarea școlii), cât și pentru elevi (întrucât și ei, la rândul lor, pot să își facă un dosar personal în vederea obținerii variatelor burse de merit, performanță etc.). Experiența lor vastă de lucru cu școlile își spune cuvântul!

Profesorii realizează diferite activități care sunt valorificate, dar o astfel de abordare indică o atenție la nevoile celuilalt.

Sper că aceste informații sunt utile celor care caută colaborarea cu cadrele didactice. Mi-aș dori să contribui și eu la dezvoltarea colaborării dintre cei care predau educația socială și secorul non-profit, dat fiind că, din perspectiva mea, această disciplină este o extraordinară ocazie de întâlnire a actorilor activi în fiecare comunitate. Pentru idei de continuare a discuției, scrieți-mi la sinziana.dobre@gmail.com sau pe FB (sinziana.dobre). Succes!

 

Ilustrație: copertă manual clasa a VII-a, preluat de pe: https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VII-a/Educatie%20sociala/U0MgQ0QgUFJFU1MgU1JM/A801.pdf