Foto: Greenpeace

Autor: Oana Barbonie


Anișoara Ștefan a iubit mereu natura. Crescută într-un sat în mijlocul munților, undeva aproape de Transalpina, a primit răgazul de care avea nevoie ca să-și dea seama de problemele de mediu pe care le are România. A plecat spre Roșia Montană ca să se implice ca voluntar și a venit de-acolo cu poveștile oamenilor și cu dorința de a se implica și mai tare în protejarea mediului. Și a făcut-o.

Am întrebat-o pe Anișoara mai multe despre ea, despre relația ei cu natura, despre Greenpeace România, unde acum coordonează echipa de voluntari a organizației, dar mai ales despre greutățile ce vin odată cu acest rol și despre dorința tinerilor români de a da voce pâmăntului.

Ce-ai văzut în natură și te-a convins să devii voluntar?

Ca să răspund la această întrebare, trebuie să încep prin a povesti despre mine, despre copilăria mea. Eu am crescut într-un sat din mijlocul munților, aproape de Transalpina. Am fost întotdeauna înconjurată de natură, dar nu mi-am dat seama de această legătură cu ea decât atunci când am realizat problemele de mediu pe care le avem în România. Nu am putut rămâne indiferentă. Părinții mei au fost învățați să protejeze natura și mi-au transmis acest lucru. De exemplu, nu mergeam niciodată la pădure fără un sac de gunoi sau o plasă în care să punem resturile. Tata obișnuia să îmi spună că trebuie să lăsăm locul așa cum l-am găsit și, dacă putem, chiar și mai curat.

Când, unde și cum s-a întâmplat prima ta acțiune de voluntariat? Te-a bulversat ceva atunci?

Prima mea acțiune de voluntariat a fost pentru Roșia Montană. Am mers într-o tabără acolo și m-am îndrăgostit de acel loc minunat, dar ceea ce m-a determinat să mă implic ca voluntar au fost oamenii întâlniți. Fiind deja cunoscut pentru proiectul minier, am vrut să văd care este părerea oamenilor despre acest proiect. Una din persoanele cu care am vorbit se temea atât de mult să vorbească, încât se uita mereu în jur să nu fie văzut de cineva că stă de vorbă cu străini. În momentul respectiv mi s-a părut inuman ca unei persoane să îi fie teamă să vorbească. De aici și până la a mă implica mai mult ca voluntar a fost doar un pas. După Roșia Montană, am descoperit mult mai multe probleme de mediu; am realizat cât de norocoasă am fost că am crescut într-un mediu curat spre deosebire de alții. Am simțit că trebuie să fac ceva în această privință.

Cum simți că te-a schimbat voluntariatul?

Pot să zic că am evoluat foarte mult de când am început să fac voluntariat. Mi-a deschis ochii și am cunoscut foarte multe persoane deosebite. De asta, în 2014 am înființat și o asociație cu câțiva prieteni ca să ne putem implica și mai mult în protejarea mediului - Prima Natura.

Atunci ai simțit prima oară că ce faci tu ca voluntar și iubitor de natură face bine și mediului, că ești pe drumul cel bun?

Prima dată am simțit că sunt pe drumul cel bun în momentul în care am primit mulțumiri din partea oamenilor din Roșia Montană. Dar da, a mai fost un moment important în care am simțit că sunt pe drumul cel bun. Cel în care, împreună cu asociația de care îți spuneam, cea din Alba, am reușit să informăm oamenii despre impactul negativ pe care îl are fabrica de formaldehidă din Sebeș și să amânăm termenul pentru o nouă autorizație integrată de mediu. Înainte să începem acea campanie, oamenii nici măcar nu știau ce produce acea fabrică, sau faptul că este un obiectiv cu risc major pentru oamenii din Sebeș. Victoria noastră cea mai mare a fost că am reușit să-i includem pe localnici în dezbaterea publică.

A urmat Greenpeace România. Cum ai ajuns să coordonezi departamentul lor de voluntari?

Din 2013 m-am implicat ca voluntar pentru Greenpeace România, unde am cunoscut oameni deosebiți. Prima mea activitate alături de ei a fost o strângere de semnături în cadrul campaniei împotriva energiei nucleare. Am continuat apoi să mă implic în tot felul de activități și am rămas în contact cu echipa Greenpeace și cu voluntarii. Așa am primit și rolul de coordonator.


foto: Greenpeace

Era prima dată când primeai acest rol. Te-ai descurcat de la început?

A fost mai greu la început deoarece, când am fost angajată la Greenpeace, coordonatorii mai vechi deja nu mai lucrau și nu a existat o persoană care să îmi predea o bază de date a voluntarilor și să îmi arate cum e structurată. A trebuit să descopăr bucățică cu bucățică, ca un puzzle. Eu zic că m-am descurcat bine de la început. Am pus mult suflet pentru a organiza departamentul de voluntari, dar aveam avantajul de a cunoaște deja o parte din echipa Greenpeace și o parte din voluntari. Mi-a fost mai greu să mă obișnuiesc cu Bucureștiul deoarece m-am mutat în momentul în care m-am angajat și pentru mine era un oraș necunoscut.

S-o luăm puțin și cu ABC-ul tehnic. În ce constă tot procesul din spatele coordonării unei echipe de voluntari?

Coordonarea de voluntari funcționează pe mai multe paliere – recrutare, implicare în diverse activități, training-uri, întâlniri periodice și informare, și așa mai departe. De obicei, înainte de fiecare activitate, informez voluntarii despre activitate și îi chem alături de noi, le dăm un briefing, apoi participăm efectiv la activitate. Fiecare voluntar are un fel de istoric al activităților în care s-a implicat (conform legii voluntariatului din 2014). Comunicarea cu voluntarii se face prin e-mail, telefon, diverse aplicații și rețele sociale.

Care sunt principiile personale pe care le folosești ca să păstrezi coeziunea  grupului de voluntari?

În primul rând principiul transparenței. Îi informez pe toți voluntarii despre activitățile sau trainingurile noastre și campaniile pe care le derulăm.
În al doilea rând, principiul parteneriatului – ori de câte ori avem o activitate, o facem împreună cu voluntarii și cu membri ai staff-ului. Există totuși unele proiecte pe care le concep și execută voluntarii de la cap la coadă și chiar au rezultate spectaculoase.
Un alt principiu este cel al nediscriminării și tratamentului egal. Oricine poate deveni voluntar Greenpeace indiferent de rasă, orientare sexuală, religie, educație, vârstă, naționalitate, gen, venituri, etc. Există totuși o excepție: persoanele care sunt membre ale unui partid politic.
Ar mai fi principiul confidențialității. Datele personale ale voluntarilor sunt păstrate într-o bază sigură. De asemenea, principiul asumării răspunderii. În călătoriile noastre există tot timpul pericolul accidentării. De exemplu, atunci când urci pe munte sau mergi prin pădure există riscul de a face o entorsă, o zgârietură, sau orice alt fel de eveniment nedorit. Și atunci Greenpeace își asumă răspunderea și sprijină voluntarul cum poate mai bine în remedierea acestor probleme.
Prin principiul liberei exprimări dăm șansa tuturor voluntarilor de a se exprima liber si le respectatăm părerea  cu privire la diferite subiecte. În Greenpeace este prețuită și încurajată diversitatea, plecând de la cea a oamenilor până la diversitatea opiniilor și ideilor dar și dezbaterea deschisă și informată.

Cum poate un coordonator de voluntari să obțină eficiență în echipă?

Eficiența o poți obține atunci când îi cunoști pe voluntari îndeaproape și știi la ce se pricepe cel mai bine fiecare. De asemenea, nu doar ce știe fiecare să facă mai bine, ci care sunt acele lucruri de care este pasionat și ce îl entuziasmează. Care-i sunt afinitățile. Stimularea creativității se poate obține prin crearea unui cadru familiar în întâlnirile noastre, astfel încât toți voluntarii să aibă șansa de a participa la procesul de creație. Un coordonator de voluntari poate să valorifice eficient potențialul voluntarilor punând în valoare atuurile fiecăruia și încurajând depășirea limitelor personale de confort.

Ce provocări intervin atunci când vine vorba de coordonarea voluntarilor?

În principal, cea mai mare provocare este timpul liber. Avem mulți voluntari care ar vrea să se implice mai mult, dar nu întotdeauna le permite timpul. Sunt unii în schimb care au foarte mult timp liber. Și atunci apare problema că nu vrei să-i chemi la activități doar pe acei care au o mai mare disponibilitate. Vrei să-i implici pe toți în egală măsură, pe cât posibil. O altă provocare sunt activitățile în care timpul de pregătire este foarte mic. Sunt situații când trebuie să intervii într-o problemă de pe o zi pe alta. Și atunci e destul de dificil uneori să le ceri voluntarilor să-și schimbe brusc planurile. Dar partea bună e că, deși e dificil, tot găsești pe cineva din rândul lor să te ajute. Până acum nu am fost vreodată în situația de a anula vreun eveniment din lipsă de voluntari.

Care a fost cel mai greu proiect la care ai lucrat de când faci parte din echipa Greenpeace? Ce efecte a avut?

Cel mai greu proiect până acum a fost să implic mulți voluntari într-o activitate care a avut loc la Sibiu, Sun of Sibiu, unde Greenpeace a amplasat un soare uriaș în Piața Mare, pentru a semnala urgența trecerii de la folosirea energiei din combustibili fosili, la folosirea energiei regenerabile, curate. Evenimentul a făcut parte din campania Greenpeace «Energy Citizen», prin care pledăm pentru utilizarea energiei nepoluante și prin care susținem o descentralizare a producției de energie națională. Acest eveniment a avut loc într-o zi de luni. Provocarea pentru mine a fost să găsesc mulți voluntari care să-și ia liber în acea zi sau care să poată veni la acțiune măcar câteva ore. Voluntarii la acea activitate ne-au ajutat enorm la desfășurarea evenimentului, deși pe unii dintre ei îi cunoscusem cu o seară înainte când ne-am întâlnit cu toții să planificăm actiunea în detaliu.


Află mai multe despre Sun of Sibiu


Este și cel mai important proiect de anul acesta pentru tine?

Da, mai ales că, Sun of Sibiu a fost prima activitate din ultimii ani în care am reușit să implicăm un număr atât de mare de voluntari din România, adică peste 40. Faptul că am reușit să aducem împreună voluntari mai experimentați alături de cei noi a fost un succes pentru mine. Un alt proiect de suflet este acela în care am construit și distribuit împreună cu voluntarii din toată țara dispozitive pentru monitorizarea prafului (am denumit aceste dispozitive Prafometre).

Dacă tot vorbim de ei, consideri că tinerii din România sunt interesați să devină volunatari sau din contră?

Da, sunt. Deși s-a generalizat părerea că tinerii nu prea mai sunt conectați la realitatea cotidiană, noi vedem că de fapt ei știu foarte bine ce se întâmplă în țara asta și în lume. Vin să facă voluntariat ca răspuns la criza în care se află pădurile României. Vin să contribuie la lupta împotriva încălzirii globale. Vin la noi pentru că noi încercăm cât putem de mult să le creăm cadrul și să le oferim mijloacele prin care munca lor de voluntariat să aibă un impact cât mai mare. Lupta pentru salvarea naturii este din ce în ce mai aprigă, iar tinerii se simt din ce în ce mai direct implicați.


foto: Greenpeace

Ce lucruri practice poate învăța un tânăr care face voluntariat?

Un tânăr poate învăța: să picteze bannere, cum funcționează un sistem de panouri solare fotovoltaice, cum se ia o mostra de apa, aer, sol, cum să obțină acces la informații de interes public, cum să organizeze un eveniment, cum să organizeze o petiție, cum să carteze o pădure, cum să trimită o sesizare autorităților prin aplicația salvezpadurea.ro, poate învăța care-i sunt drepturile cetățenești, și muulte altele. 

Ce-ai spune unui tânăr pentru a-l convinge și mai mult să devină voluntar?

I-aș spune că are ocazia să învețe despre mediul înconjurător, care sunt amenințările la adresa lui și i-aș spune care sunt soluțiile pentru asigurarea unei planete sustenabile. Are ocazia să participe la evenimente și activități de protejare a mediului și va contribui în mod direct la crearea și păstrarea unui mediu mai curat și mai sănătos pentru noi toți. În plus, va căpăta experiență în sectorul non-profit din România, dar și la nivel internațional și, nu în ultimul rând, va avea ocazia să își facă prieteni noi cu care să împărtășească pasiunea comună pentru protejarea mediului. I-aș mai spune că pământul și natura au nevoie de o voce. Au nevoie de voluntari să ducă mesajul mai departe. Voluntarii sunt „fața” organizației. Ei sunt cei fără de care Greenpeace nu ar mai fi Greenpeace.

Spune-mi despre Greenpeace. Câți oameni sunt zilele astea voluntari pentru voi? Mai mulți decât anul trecut?

Sunt aproximativ 60 de voluntari activi în toata țara. Majoritatea sunt din București. Sunt mai mulți decât anul trecut, iar media de vârstă este undeva la 30 și ceva de ani.

*****

Articol realizat de către Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, cu sprijinul financiar al Kaufland România. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Kaufland România.