Federația ONG-urilor Sociale din Transilvania a organizat conferința anuală având ca temă actuală și de interes pentru toți participanții „Contractarea serviciilor sociale furnizate de ONG-uri – între transparență, competitivitate și realitate"¸ în noiembrie 2017, la care au participat aproximativ 100 de persoane din județele Covasna, Brașov, Sibiu, Bihor, Alba, Mureș, Cluj, Arad, Argeș, Bacău, București, Timișoara și Neamț, reprezentând organizații neguvernamentale și autorități publice (Consilii județene, Primăria municipiului Sfântu Gheorghe, Direcții Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Direcții de Servicii Sociale, AJPIS-uri).

Ministerul Consultării Publice și a Dialogului Social a participat la întâlnire exprimându-și disponibilitatea de a cunoaște eventualele propuneri și sugestii pe care organizațiile neguvernamentale le au în privința activității lor, precum și în relația cu administrația publică. Ca urmare a dezbaterilor si a consultării între participantii la conferință, Federația ONG-urilor Sociale din Transilvania, a elaborat prezentul document de pozițe, prin care:

Considerăm că este necesară o îmbunătățire a legislației specifică contractării serviciilor sociale, a unei metodologii de lucru, atât de necesară în contextul achizițiilor de servicii sociale, care să ia în considerare probleme identificate de autoritățile locale și ONG, precum:

 

  • actualizarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale, asigurarea continuității serviciilor sociale pe termen lung;
  • actualizarea standardelor minime de funcționare a serviciilor sociale potrivit realității din teren;
  • reorganizarea sistemului național de finanțare a serviciilor sociale și o mai bună finanțare a acestuia;
  • neconcordanță între sistemul public de asistență socială și cel privat;
  • elaborarea de instrucțiuni de întocmire a caietelor de sarcini pentru servicii sociale, care să simplifice, întărească şi uniformizeze practicile în domeniu;
  • implicarea beneficiarilor serviciilor sociale în procesul de identificare și evaluare a nevoii de servicii sociale, precum și în procesul contractării serviciilor sociale.

 

În concluzie, este nevoie de o legislație secundară, atât la Legea nr. 292/2011, cât și la legislația în domeniul achizițiilor care să reglementeze întrun mod unitar, coerent, simplu, clar și ușor aplicabil procesul contractării serviciilor sociale prin procedura de achiziționare/concesionare.

În cadrul conferinței dezbaterile asupra subiectului au fost intense, ca urmare a prezentărilor nu doar a rezultatelor, ci în special a vulnerabilităților datorate mecanismelor de finanțare, a standardelor minime de cost aflate în vigoare. Intervenția reprezentanților ONG-urilor din mai multe județe au adus în atenție multe probleme datorate inconsistenței practicii de contractare și a lipsei de unitate, dar au evidențiat și preocuparea și eforturile constante de a oferi servicii sociale de calitate.

La nivel de discurs public, potrivit Strategiei naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020, „Guvernul îşi propune să ia în considerare furnizarea unui sprijin financiar mai consistent către furnizorii non-publici de servicii, precum şi dezvoltarea de proceduri de contractare mai bune, în vederea furnizării de servicii sociale mai multe și mai bune pentru comunităţi şi pentru un număr semnificativ de persoane vulnerabile sau excluse social. Îmbunătățirea cadrului de finanțare pentru asigurarea sustenabilității finanțării serviciilor sociale – dezvoltarea mecanismelor și procedurilor de finanțare, coordonare și armonizare dintre mecanisme de finanțare în diferite sectoare (sănătate, educație, locuire și ocupare), o creștere a transparenței și o mai bună diseminare a procedurilor de contractare a serviciilor sociale și îmbunătățirea metodologiei de cost și a procedurilor pentru serviciile sociale”. 

Dar, în realitate, contractarea serviciilor sociale este mecanismul de finanțare cel mai puțin utilizat de către autoritățile publice locale, acestea sunt puțin stimulate să dezvolte contractarea socială în lipsa unui cadru normativ specific și clar și a unor recomandări ferme, asumate politic, privind contractarea serviciilor sociale.

Din dialogurile purtate cu participanții la eveniment a reieșit că este necesară o procedură unitară și o îmbunătățire a cadrului legislativ privind contractarea serviciilor sociale. Deoarece, nu există o metodologie standard privind achiziția de servicii sociale sau cel puțin a validării procedurilor interne, procesul de contractare este fie blocat, fie prea puțin pus în aplicare de către autoritățile publice. Un alt fapt constatat în urma dezbaterilor este legat de instituțiile de control care pot interpreta subiectiv şi imprevizibil anumite prevederi din legislația achizițiilor publice, ceea ce duce la reticențe suplimentare de a demara proceduri de contractare de servicii sociale.

Cadrul legislativ actual privind contractarea serviciilor sociale, atât cel care privește serviciile sociale, cât și cel care vizează achizițiile publice, are o serie de limite care creează bariere în calea unei utilizări extinse a mecanismului contractării serviciilor sociale. Sintetizând, aceste limite sunt legate de: aplicarea legilor în vigoare cu relevanță pentru contractarea serviciilor sociale, sunt necesare reglementări suplimentare pentru Legea nr. 292/2011 și actele normative conexe, precum și pentruLegea 98/2016 norme metodologice, instrumente de lucru, documente standardizate care să vină în sprijinul autorităților contractante și a ONG-lor în organizarea și derularea procesului achizițiilor publice de servicii sociale, standarde de calitate și cost actualizate pentru toate serviciile și conforme cu realitatea din teren.


Cadrul legal actual:

 

  • Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale care reglementează contractarea serviciilor sociale către furnizori privaţi;
  • Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 20152020, document de politică publică care face recomandări ferme în vederea utilizării contractării serviciilor sociale pentru finanțarea serviciilor sociale;
  • HG nr. 904/2014 pentru stabilirea limitelor minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute de art. 129 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
  • HG 903/2014 privind stabilirea nivelului minim al alocației zilnice de hrană pentru consumurile colective din instituțiile și unitățile publice și private de asistență socială destinate persoanelor adulte, persoanelor adulte cu dizabilități și persoanelor vârstnice;
  • Legea 98/2016 privind achizițiile publice.

Dacă sunteți de acord cu cele arătate, semnați documentul de poziție aici