În contextul negocierii obiectivelor pentru următoarea strategie de dezvoltare a Uniunii Europene, Monitorul Social, proiect al  Friedrich-Ebert-Stiftung România, lansează o serie de infografice pentru a analiza parcursul României spre îndeplinirea obiectivelor sociale din Strategia Europa2020.

 

În statele Uniunii Europene, sărăcia individuală este măsurată prin indicatorul AROPE (rata riscului de sărăcie sau excluziune socială). Acest indicator consideră o gospodărie săracă dacă aceasta se înscrie în una din următoarele categorii: 1. Venituri anuale sub pragul de sărăcie; 2. Gospodărie în stare de privare materială severă; 3. Gospodărie cu intensitate redusă a muncii. În anul 2007, anul de referință pentru strategia Europa2020, peste 9 milioane de români erau considerați în sărăcie AROPE – mai mult decât numărul cetățenilor români ocupați. În anul 2017, această cifră a scăzut la 7 milioane de români.

 

Obiectivul strategiei Europa2020 pentru România a fost de scăderea numărului săracilor cu 580.000 sau cu 6% din total. În celelalte state ale Uniunii Europene, obiectivul global de scădere a sărăciei a fost de aproximativ 18%. România și-a setat obiectivul cel mai puțin ambițios de scăderea sărăciei din Uniunea Europeană. Deși acest obiectiv a fost îndeplinit, datele regionale ne arată că scăderea sărăciei nu a contribuit și la scăderea inegalității, ci s-a bazat în primul rând pe ieșirea naturală din sărăcie a locuitorilor adulți, educați și din mediul urban, ca urmare a creșterii nivelului de trai. Nivelul de trai în mediul rural și în rândul minorilor a rămas aproape neschimbat față de 2007, ceea ce conduce la accentuarea inegalităților sociale din interiorul societății.

 

Rata de sărăcie AROPE în România a scăzut de la 44% în 2007 la 35% în 2017, însă această scădere a fost extrem de eterogen distribuită între regiuni. Dacă în regiunea București-Ilfov sărăcia a scăzut de la 34% la 25%, în regiunea Sud-Est scăderea a fost de la 46% la 42%. În patru din cele opt regiuni ale României, rata de sărăcie a rămas mai sus de 40% din populație. De altfel, și din punct de vedere al PIB, România are în componență trei dintre cele mai sărace douăzeci de regiuni ale Uniunii Europene.

 

Similar, dacă rata de sărăcie în orașele cu peste 50.000 de locuitori a scăzut de la 28% în 2007 la 19% în 2017, rata de sărăcie în mediul rural a scăzut doar de la 53% în 2007 la 49% în 2017. Inegalitatea în scăderea ratei de sărăcie este observabilă și în funcție de nivelul de educație obținut. Astfel, România are una dintre cele mai scăzute rate de sărăcie din Uniunea Europeană în rândul cetățenilor cu educație terțiară, dintre care doar 7% sunt în sărăcie AROPE față de media UE28 de 12%. În schimb, peste 65% dintre românii cu sub 9 clase sunt în situație de sărăcie AROPE, în timp ce media EU28 este de 41%.

 

În definitiv, datele arată că reducerea sărăciei din România în ultimii 10 ani a fost urmarea naturală a procesului de recuperare economică, iar politicile publice nu au reușit în niciun fel să reducă inegalitățile pentru cei mai săraci dintre români. De altfel, aceste inegalități se vor reproduce structural și pe viitor în absența intervenției mai puternice și decise a statului prin politici publice și investiții.

 

Infograficul poate fi consultat la:

 

https://monitorsocial.ro/indicator/scadem-usor-saracia-dar-crestem-mult-polarizarea-sociala/

 

Sursa datelor folosite în infografic este Eurostat, iar datele pot fi consultate aici:

 

https://monitorsocial.ro/data/scadem-usor-saracia-dar-crestem-mult-polarizarea-sociala/