În contextul negocierii obiectivelor pentru următoarea strategie de dezvoltare a Uniunii Europene, Monitorul Social, proiect al  Friedrich-Ebert-Stiftung România, lansează o serie de infografice pentru a analiza parcursul României spre îndeplinirea obiectivelor sociale din Strategia Europa2020.

 

Educația este considerată cea mai bună modalitate de a asigura o carieră productivă și un venit stabil. Comisia Europeană consideră că putea fi adaptat societății moderne, un tânăr trebuie să fi absolvit cel puțin 8 clase sau să fie în continuare în educație sau pregătire profesională între vârstele de 18 și 24 de ani. În 2008, România avea o rată de părăsire timpurie a educației de 16%, doar ușor peste media UE28. Obiectivul strategiei Europa 2020 a fost de reducerea acestei rate până la 11.3%, unul dintre cele mai modeste obiective ale statelor membre. În 2017, România are de departe cea mai ridicată rată de părăsire timpurie a educației, cifrată la 18%, și este extrem de departe de a-și atinge obiectivul setat. Mai mult, părăsirea timpurie a educației a crescut enorm în anii crizei economice, iar politicile publice adoptate de către statul român au dus la menținerea acestei rate la un nivel extrem de ridicat chiar și în anii ulteriori. Efectele sunt diferite între sexe, între regiuni, dar și între mediile de reședință.

 

Mai mult de jumătate dintre cei care abandonează timpuriu școala o fac pentru a se angaja. Conform rapoartelor Comisiei Europene, cel mai probabil aceștia provin din familii cu venituri foarte scăzute, unde tinerii sunt încurajați să se angajeze devreme, pentru a asigura supraviețuirea familiei. De altfel, România este țara în care subvențiile pentru cei care urmează educație secundară au scăzut radical în ultimii ani, ceea ce ar putea explica parte motivul pentru care continuăm să avem o rată atât de crescută de părăsire timpurie a școlii chiar și după ce efectele crizei economice au trecut.

 

Diferența între sex în părăsirea timpurie a școlii are legătură cu tradiționalismul rolurilor casnice. Două treimi dintre bărbații care părăsesc timpuriu educația devin angajați, în timp ce doar o treime dintre fete au același traseu. Cel mai probabil, fetele care părăsesc timpuriu educația devin casnice sau emigrează.

 

Cea mai mare rată de părăsire timpurie a educației este încă în zona de Est a României (atât Sud-Est cât și Nord-Est) și în zona Centru, unde peste 20% dintre tinerii între 18 și 24 de ani au părăsit timpuriu educația sau pregătirea profesională. Cele mai mici rate și în scădere accelerată sunt în regiunea București-Ilfov, cea mai prosperă din România, unde rata de părăsire timpurie a educației este de 5%. Faptul că zonele cele mai sărace sunt și cele mai afectate susține probabilitatea ca parte din efect să se datoreze scăderii subvențiilor și ajutorului social oferit pentru elevi și familii în vederea continuării școlii.

 

Părăsirea timpurie a școlii în rândul populației din orașe de peste 50.000 de locuitori a fost mereu scăzută și este cifrată în 2017 la 4.5%, mai puțin de jumătate față de media UE28 a orașelor de această dimensiune. În schimb, abandonul educațional din mediul rural în România este de 28%, aproape de 3 ori mai mare decât media UE28 pentru mediul rural.

 

În concluzie, putem observa cum părăsirea timpurie a educației reflectă și potențează faliile de inegalitate deja existente în România, în special între regiuni de dezvoltare și între mediul urban și mediul rural. Aceste diferențe se reflectă și în felul în care românii născuți în mediul rural în următorii ani vor fi structural dezavantajați în devenirea lor economică și profesională, mai ales în lipsa unor politici publice de incluziune ale statului.

 

Infograficul poate fi consultat la:

 

https://monitorsocial.ro/indicator/tinerii-din-afara-oraselor-mari-au-ramas-fara-sprijin-si-cu-un-viitor-precar/

 

Sursa datelor folosite în infografic este Eurostat, iar datele pot fi consultate aici:

 

https://monitorsocial.ro/data/tinerii-din-afara-oraselor-mari-au-ramas-fara-sprijin-si-cu-un-viitor-precar/