Orsolya Reich, LibertiesEU - Dragostea este de neprețuit, dar o fi ea oare suficientă pentru a susține democrația, dacă la putere ajung lideri autoritari?
Da, vacanÈ›a s-a încheiat È™i nu, acesta nu este încă un articol despre Love actually. E un articol despre politică, simboluri È™i rolul emoÈ›iilor. Și despre o carte scrisă de una dintre cele mai eminente filozoafe politice de astăzi, Martha C. Nussbaum.
În Political Emotions: Why Love Matters for Justice (2015), Nussbaum susÈ›ine că până în prezent filosofia politică liberală a discutat foarte puÈ›in despre "psihologia unei societăți decente". În timp ce subliniază de obicei cât de important este rolul imparÈ›ialității, al egalității în faÈ›a legii È™i al drepturilor indivizilor, liberalilor pare să le scape faptul că orice democraÈ›ie liberală, care vrea să reziste în timp, trebuie să cultive anumite sentimente în rândul cetățenilor săi. Și toate aceste sentimente sunt, potrivit lui Nussbaum, corelate cu dragostea într-un mod constitutiv. În opinia lui Nussbaum, afirmarea fără pasiune a anumitor principii, chiar È™i atunci când este însoÈ›ită de respect sau empatie, este pur È™i simplu prea puÈ›in pentru a susÈ›ine o cooperare socială decentă. Potrivit ei cultura publică "nu poate fi fermă È™i lipsită de pasiune", dacă se doreÈ™te supravieÈ›uirea anumitor instituÈ›ii È™i principii. Aceasta are nevoie de dragoste. Doar de dragoste.
AfirmaÈ›ia lui Nussbaum poate părea oarecum simplistă. De exemplu, aÈ™a cum subliniază un critic al său, în timp ce Nussbaum insistă că în "absenÈ›a iubirii față de concetățeni È™i de naÈ›iune în ansamblu" nu poate fi menÈ›inut un sistem echitabil de impozitare, este foarte plauzibil ca o combinaÈ›ie de alte măsuri decât dragostea să ajungă la acelaÈ™i rezultat. Unii dintre noi sunt oricum prea leneÈ™i sau ocupaÈ›i pentru a se opune impozitării, altora le este prea frică de închisoare È™i aÈ™a mai departe. AÈ™a că e foarte probabil să fie adevărat că nu e întotdeauna nevoie de dragoste. Însă un anumit nivel de dragoste - sau cel puÈ›in o implicare emoÈ›ională pozitivă - față de valorile noastre comune È™i față de concetățenii noÈ™tri contribuie cu siguranță la menÈ›inerea unei cooperări sociale sănătoase.
Simbolurile naÈ›ionale sunt simboluri puternice ale identității noastre, simboluri care se întrepătrund în viaÈ›a noastră de zi cu zi. Avem steaguri atârnate pe pereÈ›ii instituÈ›iilor publice, imnul naÈ›ional este cântat înainte de orice joc de fotbal È™i scrisorile de la autorități au deseori stema în antet. Simbolurile naÈ›ionale sunt menite să ajute oamenii să se simtă conectaÈ›i la ceva mai mult decât la cercul lor de rude È™i prieteni.
Liderii autoritari spun uneori că doar cei care îi susÈ›in sunt vrednici să poarte simbolurile naÈ›ionale. Alteori spun că oricine afiÈ™ează simboluri naÈ›ionale e de partea lor. În ambele cazuri, o fac pentru că îÈ™i doresc ca potenÈ›ialii lor susÈ›inători să simtă că pentru a putea fi cu adevărat membri ai comunității trebuie să îi sprijine pe ei. Iar cei care nu o fac nu fac parte din popor. Sunt doar niÈ™te trădători.
În realitate, trădătorii sunt chiar aceÈ™ti lideri autoritari. Prin încurajarea erodării ataÈ™amentului emoÈ›ional dintre concetățeni, aceÈ™tia susÈ›in erodarea bazei cooperării. Aceasta are ca rezultat scăderea încrederii dintre cetățeni, scăderea încrederii în instituÈ›ii È™i, la final, naÈ™terea unei societăți mai sărace È™i mai triste în care suntem cu toÈ›ii condamnaÈ›i să trăim.