Articol realizat de Bianca Oprea, Consilier Juridic în cadrul Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Articolul se actualizează constant, în funcție de evoluția evenimentelor.

 

ACTUALIZARE 18.03.2020

 

În data de 16 martie 2020, a fost publicat în Monitorul Oficial Decretul semnat de Preşedintele României privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României. Astfel, Președintele a instituit starea de urgenţă pe o durată de 30 de zile. Drepturile care pot fi restrânse în această perioadă, proporţional cu evoluţia răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 pe teritoriul ţării sunt: libera circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la învăţătură, libertatea întrunirilor, dreptul de proprietate privată, dreptul la grevă, libertatea economică. În cadrul decretului se regăsesc două tipuri de măsuri: măsuri de primă urgenţă cu aplicabilitate directă şi imediată şi măsuri de primă urgenţă cu aplicabilitate graduală.

 

Măsuri care pot avea impact direct sau indirect asupra sectorului neguvernamental

 

1. Măsuri de primă urgenţă cu aplicabilitate directă:

  • Guvernul poate adopta măsuri de sustinere a operatorilor economici din domeniile afectate de COVID-19. (Capitolul II, art.8);
  • Beneficiarii fondurilor europene afectați de adoptarea măsurilor de urgență prevăzute în prezentul decret pot decide, împreună cu autoritățile de management/organismele intermediare, să suspende contractele de finanțare încheiate conform legii. (Capitolul II, art.11);
  • Se menține valabilitatea documentelor eliberate de autoritățile publice, care expiră pe perioada stării de urgență. (Capitolul II, art.14) ;
  • Guvernul poate sprijini angajatorii și angajații afectați de efectele crizei COVID-19, prin derogări de la prevederile legale în vigoare. (Capitolul IV, art.30);
  • Pe durata stării de urgență, are loc suspendarea efectuării controalelor la angajatori, de către Inspectoratele Teritoriale de Muncă, cu excepția controalelor dispuse de către Ministrul Muncii și Protecției Sociale, a celor dispuse de Inspecția Muncii pentru punerea în aplicare a hotărârilor Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, a celor necesare pentru a da curs sesizărilor prin care se reclamă săvârșirea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social și pentru cercetarea accidentelor de muncă. (Capitolul IV, art.34);
  • Se menține valabilitatea contractelor colective de muncă și a acordurilor colective pe perioada stării de urgență. (Capitolul IV, art.35);
  • Certificatele de încadrare a copilului într-un grad de handicap și atestatele de asistent maternal eliberate de comisia pentru protecția copilului, precum și certificatele de încadrare în grad și tip de handicap eliberate de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, a căror valabilitate expiră în perioada de urgență declarată, își prelungesc valabilitatea până la încetarea stării de urgență. (Capitolul IV, art.39);
  • Certificatele de acreditare a furnizorilor de servicii sociale și licențele serviciilor sociale, provizorii și de funcționare, a căror valabilitate expiră în perioada de urgență declarată, își prelungesc valabilitatea până la încetarea stării de urgență. (Capitolul IV,art.40);
  • Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile. (Capitolul V, art.41);
  • Pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă în cauzele de urgență deosebită. (…) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1) se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop. (Capitolul V, art.42);
  • Instituțiile și autoritățile publice, precum și operatorii privați contribuie la campania de informare publică privind măsurile adoptate și activitățile desfășurate la nivel național. În situația propagării unor informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire, instituțiile și autoritățile publice întreprind măsurile necesare pentru a informa în mod corect și obiectiv populația în acest context. Furnizorii de servicii de găzduire și furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire. În situația în care eliminarea la sursă a conținutului prevăzut la alin. (3) nu este fezabilă, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să blocheze, imediat, accesul la respectivul conținut și să informeze utilizatorii. La decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului au obligația de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire și este transmis într-o rețea de comunicații electronice de către persoanele de la alin. (3) care nu se află sub jurisdicția legislației naționale. (Capitolul VII, art.54);
  • Pe perioada stării de urgență, termenele legale stabilite pentru soluționarea solicitărilor formulate în exercitarea liberului acces la informații de interes public, precum și a petițiilor se dublează. (Capitolul VII, art. 56).

 

2. Măsuri de primă urgenţă cu aplicabilitate graduală:

  • Închiderea temporară a unor restaurante, hoteluri, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice (pct.5), acțiune care a fost deja anunțată marți, 17 martie 2020, și care este aplicată începând din data de 18 martie 2020.

ARTICOL PUBLICAT 16.03.2020

 

Ordonanţa de urgenţă nr. 1 din 21 ianuarie 1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, modificată în data de 15 noiembrie 2004 prin Legea nr. 453/2004, prevede ca atât starea de asediu, cât şi starea de urgenţă privesc “situaţii de criză ce impun măsuri excepţionale care se instituie în cazuri determinate de apariţia unor pericole grave la adresa apărării ţării şi securităţii naţionale, a democraţiei constituţionale, ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre.”

 

Starea de urgenţă, măsură despre care se vorbeşte tot mai des în contextul apariţiei şi răspândirii virusului COVID-19 în România, este definită în art. 3 din OUG nr. 1/1999, ca fiind: “ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii : a) existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale ; b) iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, dupa caz, a urmărilor unor dezastre.”

 

Starea de urgenţă se instituie de către Preşedintele României, prin decret, contrasemnat de Prim-Ministru, care se va publica de îndată în Monitorul Oficial al României. Decretul de instituire a stării de urgenţă se va aduce la cunoştinţa populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile ce se vor aplica pe parcursul stării de urgenţă. Aceste măsuri vor intra imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe posturile de radio şi televiziune, în cel mult două ore de la semnare şi va fi transmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de urgenţă, conform art. 11 din OUG nr. 1/1999.  Preşedintele trebuie să solicite Parlamentului, într-un termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de urgenţă, încuviinţarea măsurilor adoptate. Preşedintele este obligat să revoce de îndată atât decretul cât şi măsurile dispuse, în cazul în care Parlamentul nu încuviinţează instituirea stării de urgenţă. Conform art. 7 din OUG nr. 1/1999 : "la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, unele atribuţii ale administratiei publice centrale de specialitate şi ale administraţiei publice locale trec în competenţa autoritaţilor militare şi a altor autorităţi publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgenţă.’’

 

Decretul de instituire a stării de urgenţă trebuie, în mod obligatoriu, să prevadă următoarele, conform art.14 din actul normativ menţionat anterior: motivele care au impus instituirea stării de urgenţă, zona şi perioada pentru care se instituie starea de urgenţă, măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate, drepturile şi libertăţile fundamentale ale căror exerciţiu se restrâng, autorităţile militare şi civile desemnate în vederea executării acestor măsuri, precum şi stabilirea competenţelor acestora. Pe durata stării de urgenţă, în contextul pandemiei de coronavirus, gestionarea măsurilor dispuse se va realiza de către Sistemul Naţional de Managment al Situaţiilor de Urgenţă, sub conducere Ministrului Administraţiei şi Internelor şi sub coordonarea Prim-Ministrului.

 

Starea de urgenţă se poate institui pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Cu toate acestea, în funcţie de evoluţia situaţiei ce a determinat starea de urgenţă, Preşedintele României, cu încuviinţarea Parlamentului poate prelungi durata stării instituite şi poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia, tot pe o perioadă de cel mult 30 de zile.

 

În acest context trebuie să ţinem cont că exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia dreptului la viaţă şi al accesului liber la justiţie. De asemenea, nimeni nu poate fi supus torturii, pedepselor ori tratamentelor inumane şi degradante şi nimeni nu poate fi condamnat pentru o infracţiune care nu este prevăzută în legislaţia naţională ori internaţională. Cu toate acestea, conform art. 53 din Constituţie, restrângerea unor drepturi sau libertăţi poate fi realizată numai prin lege, măsura dispusă trebuie să fie necesară într-o societate democratică, să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să fie aplicată în mod nediscriminatoriu.  

 

Atât persoanele juridice de drept public sau de privat, cât şi persoanele fizice au obligaţia să respecte toate măsurile stabilite în ordonanţele militare sau în ordinele dispuse, specifice stării de urgenţă. Printre măsurile care pot fi luate pe parcursul stării de urgenţă şi care vizează organizaţiile neguvernamentale şi activităţile acestora putem enumera: închiderea temporară a sediilor, suspendarea temporară a difuzării sau apariţiei unor publicaţii, restricţionarea sau chiar interzicerea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau a marşurilor. Alte masuri cu caracter general care pot fi adoptate în această situaţie: limitarea sau interzicerea circulaţiei vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi emiterea, în cazuri justificate, a unor permise de liberă circulaţie, efectuarea controalelor asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun, efectuarea raziilor, evacuarea persoanelor a căror prezenţă nu se justifică din zona supusă regimului stării de urgenţă, dirijarea persoanelor evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zone stabilite, precum şi ţinerea evidenţei acestor persoane, mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura şi de forma de proprietate vor fi obligate să transmită cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazionuri şi alte locuri publice, dispunerea raţionalizării alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate, interzicerea circulaţiei rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene pe anumite rute.

 

De asemenea, este bine de stiut că pe durata stării de urgenţă se pot emite ordonanţe militare şi ordine ale altor autorităţi publice, care se vor emite în limitele stabilite prin decretul de instituire a măsurilor excepţionale. Aceste acte normative speciale se pot emite fie de către Ministrul Administraţiei şi Internelor sau de înlocuitorul acestuia, când starea de urgenţă a fost instituită pe întreg teritoriul ţării, fie de ofiţeri împuterniciţi, când măsurile excepţionale vor fi instituite numai în anumite unităţi administrativ-teritoriale. În mod obligatoriu, atât ordonanţa militară, cât şi ordinul trebuie să conţină: titlul şi numărul, autoritatea emitentă, baza legală a emiterii, perioada de aplicare, regulile şi măsurile speciale ce vor fi luate pe parcursul stării de urgenţă, sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora, autoritate abilitată să asigure aplicarea şi respectarea dispoziţiilor actului normativ, modul de aducere la cunoştinţa populaţiei, data, ştampila şi semnatura autorităţii emitente.

 

Încălcarea măsurilor luate de către autorităţile publice în acest context, precum şi a dispoziţiilor ordonanţelor militare, ori a ordinelor atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, dupa caz. Pentru persoanele fizice amenda contravenţională este între 100 de lei şi 5000 de lei, iar pentru persoanele juridice de la 1000 lei la 70 000 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se vor face de către persoanele împuternicite de către Ministrul Administraţiei şi Internelor.

 

În acest context, funcţia de «câine de pază al democraţiei» şi funcţia de informare pe care le deţin organizaţiile neguvernamentale joacă un rol esenţial. Pe de-o parte, este extrem de important ca persoanele juridice fără scop patrimonial să monitorizeze atent măsurile pe care autorităţile publice le vor lua odată cu instituirea stării de urgenţă, pentru a preveni anumite abuzuri şi măsuri disproporţionate sau discriminatorii din partea autorităţilor publice. În acelasi timp, ONG-urile ar trebui să îşi informeze beneficiarii cu privire la respectarea măsurilor necesare într-o societate democratică pentru prevenirea răspândirii virusului COVID-19, care până în acest moment a infectat peste 150 000 de persoane la nivel mondial.