Articol ©FundaÈ›ia pentru Dezvoltarea Societății Civile, august 2018
În timp ce protestele civice din România devin din ce în ce mai marcante în spaÈ›iul public, interpretările date lor de către politicieni È™i lideri de opinie au început să ia căi din ce în ce mai surprinzătoare È™i mai nefericite. Diversele confuzii stârnite fac din proteste un subiect fertil pentru cei care doresc să manipuleze opinia publică. Cu toate acestea, ne reafirmăm încrederea că dreptul românilor de a protesta paÈ™nic este fundamental în construcÈ›ia unei democraÈ›ii solide È™i prospere în È›ara noastră. O societate civilă sănătoasă, care poate protesta dacă este nevoie, ajută în cele din urmă la însănătoÈ™irea societății în ansamblul său.
Din păcate, protestele sunt prea rar privite drept o manifestare sinceră a unor nemulÈ›umiri cetățeneÈ™ti. Mult mai des, politicienii le văd ca pe o ameninÈ›are politică, intelectualii ca pe un grup de oameni care înjură prea mult, trusturile de presă ca pe o adunătură de cetățeni È™i câini plătiÈ›i de magnaÈ›i străini. SituaÈ›ia este complicată È™i de partidele de la guvernare, care consideră că între câteva legi È™i ordonanÈ›e, ar putea guverna È™i prin organizarea de proteste proprii.
Cel mai grav însă este că din ce în ce mai mulÈ›i, politicieni, lideri de opinie, chiar È™i unii protestatari, confundă implicarea civică cu condamnarea în bloc a unor categorii mari de cetățeni, de la grupul votanÈ›ilor PSD la întreaga diasporă. Beneficiarii de ajutoare sociale, pensionarii sau votanÈ›ii lui Iohannis au fost È™i ei în vizor. Furia organizată la adresa unor grupuri de oameni, pe deasupra definite doar teoretic È™i superficial, nu poate rezulta decât în È™i mai multă furie. În timp ce protestele de succes rezultă în schimbarea politicilor publice în favoarea unor grupuri de cetățeni, protestele orientate către concetățeni nu rezultă decât în tensiuni sociale nefaste.
Tocmai în acest context complicat, reafirmăm câteva principii care garantează rolul sănătos al societății civile nevoite să se manifeste prin proteste paÈ™nice. Prin societate civilă ne referim atât la organizaÈ›ii neguvernamentale, cât È™i, mai ales, la cetățenii care se implică civic.
Libertatea de exprimare este fundamentală oricărei societăți în care cetățenii se pot implica în viaÈ›a cetății. Chiar dacă unora nu le plac manifestările ei, cenzura fără baza legală întăreÈ™te statul nepermis de mult, în detrimentul puterii cetățenilor. Avântul luat de o înjurătură ca expresie a libertării de exprimare trebuie tratat nu prin cenzură, ci prin asumarea de către guvernanÈ›i a unei concluzii clare: nemulÈ›umirile cetățenilor care se exprimă astfel sunt foarte serioase È™i trebuie să li se găsească rapid soluÈ›ii. Orice guvern ajunge să primească din partea populaÈ›iei critici, în felurite forme. Aproape orice guvern se vede pus în faÈ›a unor proteste. Guvernele de succes însă reuÈ™esc să înveÈ›e ceva din aceste critici È™i să le transpună în politici publice clare, trecând dincolo de strategiile simpliste de comunicare prin care minimizează dorinÈ›ele celor nemulÈ›umiÈ›i.
Avântul civic trebuie canalizat în solicitări concrete către autorități. După ce o înjurătură a reuÈ™it să anime dorinÈ›e de implicare la nivelul multor cetățeni, un protest nu se poate rezuma la asta. Orice implicare civică, pentru a avea sorÈ›i de izbândă într-un termen rezonabil, trebuie să se concentreze È™i pe etapa formulării unor solicitări clare pe care autoritățile să le transpună în politici publice.
Avântul civic nu trebuie confundat cu dispreÈ›ul față de anumite categorii de cetățeni. Canalizarea tensiunilor È™i obiectului protestelor către niÈ™te pături sociale, dincolo de faptul că este foarte periculoasă, este È™i ineficientă. Atâta vreme cât orice problemă îÈ™i găseÈ™te o ameliorare sau soluÈ›ie într-un demers de politici publice, voinÈ›a politică este cea care trebuie influenÈ›ată pentru ajunge la cele mai rapide soluÈ›ii. În plus, fiecare cetățean are dreptul să se poarte, să acÈ›ioneze È™i să voteze aÈ™a cum doreÈ™te, fără a fi constrâns de vreun protest. AleÈ™ii noÈ™tri, în schimb, sunt cei care, în exerciÈ›iul funcÈ›iei, sunt complet constrânÈ™i să se poarte doar asigurând înfăptuirea interesului public.
Avântul civic trebuie să fie paÈ™nic. Un protest violent aruncă rapid în derizoriu scopul iniÈ›ial al protestului, căci nimic nu este mai important decât siguranÈ›a È™i integritatea corporală a fiecăruia dintre noi.
Societatea civilă nu face politică, societatea civilă face politici publice. Societatea civilă, prin însăși raÈ›iunea existenÈ›ei ei, exprimă viziuni È™i deziderate despre înfătiÈ™area ideală a țării, despre politicile ei publice, despre legi È™i ordonanÈ›e de urgență. Aceste viziuni sunt exprimate È™i prin critica forÈ›elor politice de la putere, oricând este nevoie. Însă nu este suficient să critici politicienii ca să fi politician, îÈ›i trebuie în plus o strategie de accedere la putere. În România nu a existat nicio dovadă a faptului că protestele din istoria recentă au avut scopul de a aduce la putere un partid sau o persoană anume. Mai mult, orice politican responsabil vede în societatea civilă nu un adversar, ci o resursă pentru a înÈ›elege mai bine nevoile oamenilor pe care politicienii îi slujesc.
sursa foto: wikipedia.org