Articol ©Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, august 2018
În timp ce protestele civice din România devin din ce în ce mai marcante în spațiul public, interpretările date lor de către politicieni și lideri de opinie au început să ia căi din ce în ce mai surprinzătoare și mai nefericite. Diversele confuzii stârnite fac din proteste un subiect fertil pentru cei care doresc să manipuleze opinia publică. Cu toate acestea, ne reafirmăm încrederea că dreptul românilor de a protesta pașnic este fundamental în construcția unei democrații solide și prospere în țara noastră. O societate civilă sănătoasă, care poate protesta dacă este nevoie, ajută în cele din urmă la însănătoșirea societății în ansamblul său.
Din păcate, protestele sunt prea rar privite drept o manifestare sinceră a unor nemulțumiri cetățenești. Mult mai des, politicienii le văd ca pe o amenințare politică, intelectualii ca pe un grup de oameni care înjură prea mult, trusturile de presă ca pe o adunătură de cetățeni și câini plătiți de magnați străini. Situația este complicată și de partidele de la guvernare, care consideră că între câteva legi și ordonanțe, ar putea guverna și prin organizarea de proteste proprii.
Cel mai grav însă este că din ce în ce mai mulți, politicieni, lideri de opinie, chiar și unii protestatari, confundă implicarea civică cu condamnarea în bloc a unor categorii mari de cetățeni, de la grupul votanților PSD la întreaga diasporă. Beneficiarii de ajutoare sociale, pensionarii sau votanții lui Iohannis au fost și ei în vizor. Furia organizată la adresa unor grupuri de oameni, pe deasupra definite doar teoretic și superficial, nu poate rezulta decât în și mai multă furie. În timp ce protestele de succes rezultă în schimbarea politicilor publice în favoarea unor grupuri de cetățeni, protestele orientate către concetățeni nu rezultă decât în tensiuni sociale nefaste.
Tocmai în acest context complicat, reafirmăm câteva principii care garantează rolul sănătos al societății civile nevoite să se manifeste prin proteste pașnice. Prin societate civilă ne referim atât la organizații neguvernamentale, cât și, mai ales, la cetățenii care se implică civic.
Libertatea de exprimare este fundamentală oricărei societăți în care cetățenii se pot implica în viața cetății. Chiar dacă unora nu le plac manifestările ei, cenzura fără baza legală întărește statul nepermis de mult, în detrimentul puterii cetățenilor. Avântul luat de o înjurătură ca expresie a libertării de exprimare trebuie tratat nu prin cenzură, ci prin asumarea de către guvernanți a unei concluzii clare: nemulțumirile cetățenilor care se exprimă astfel sunt foarte serioase și trebuie să li se găsească rapid soluții. Orice guvern ajunge să primească din partea populației critici, în felurite forme. Aproape orice guvern se vede pus în fața unor proteste. Guvernele de succes însă reușesc să învețe ceva din aceste critici și să le transpună în politici publice clare, trecând dincolo de strategiile simpliste de comunicare prin care minimizează dorințele celor nemulțumiți.
Avântul civic trebuie canalizat în solicitări concrete către autorități. După ce o înjurătură a reușit să anime dorințe de implicare la nivelul multor cetățeni, un protest nu se poate rezuma la asta. Orice implicare civică, pentru a avea sorți de izbândă într-un termen rezonabil, trebuie să se concentreze și pe etapa formulării unor solicitări clare pe care autoritățile să le transpună în politici publice.
Avântul civic nu trebuie confundat cu disprețul față de anumite categorii de cetățeni. Canalizarea tensiunilor și obiectului protestelor către niște pături sociale, dincolo de faptul că este foarte periculoasă, este și ineficientă. Atâta vreme cât orice problemă își găsește o ameliorare sau soluție într-un demers de politici publice, voința politică este cea care trebuie influențată pentru ajunge la cele mai rapide soluții. În plus, fiecare cetățean are dreptul să se poarte, să acționeze și să voteze așa cum dorește, fără a fi constrâns de vreun protest. Aleșii noștri, în schimb, sunt cei care, în exercițiul funcției, sunt complet constrânși să se poarte doar asigurând înfăptuirea interesului public.
Avântul civic trebuie să fie pașnic. Un protest violent aruncă rapid în derizoriu scopul inițial al protestului, căci nimic nu este mai important decât siguranța și integritatea corporală a fiecăruia dintre noi.
Societatea civilă nu face politică, societatea civilă face politici publice. Societatea civilă, prin însăși rațiunea existenței ei, exprimă viziuni și deziderate despre înfătișarea ideală a țării, despre politicile ei publice, despre legi și ordonanțe de urgență. Aceste viziuni sunt exprimate și prin critica forțelor politice de la putere, oricând este nevoie. Însă nu este suficient să critici politicienii ca să fi politician, îți trebuie în plus o strategie de accedere la putere. În România nu a existat nicio dovadă a faptului că protestele din istoria recentă au avut scopul de a aduce la putere un partid sau o persoană anume. Mai mult, orice politican responsabil vede în societatea civilă nu un adversar, ci o resursă pentru a înțelege mai bine nevoile oamenilor pe care politicienii îi slujesc.
sursa foto: wikipedia.org