Perseverentă din fire, acum 12 ani Ana-Maria Pălădus nu s-a lăsat până nu a ajuns să facă parte dintr-un ONG, deși inițial nu a avut succesul dorit. Așa a ajuns membru fondator al Asociației REPER21, a cărei vice-președinte este acum.

 

Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

Am început să activez în zona ONG-istă acum 12 ani, cred că ne-am căutat reciproc. Studiam la ASE Relații Economice Internaționale și îmi dădeam seama că problemele și mizele reale erau oarecum în afara sistemului de educație formală pe care îl urmam, abstract și rigid. Așa că rapid, încă din primul an de facultate, am încercat să intru în ONG-urile studențești din ASE, le-am luat pur și simplu la rând! Nu s-a legat însă cu niciuna căci în majoritatea cazurilor nu treceam nici măcar de etapa de interviu; nici acum nu înteleg prea bine de ce, căci mi se părea că îmi exprim dorința și pasiunea în mod cât se poate de clar Smile

În anul trei aproape că eram gata să renunț, când, pregătindu-mă să mă întorc în țară după o experiență Erasmus, am dat peste un mesaj de recrutare de membri fondatori pentru un ONG al cărui nume suna și ambițios (REPER21 – Rețeaua Europeană pentru Promovarea unei Economii Responsabile) și abstract (la ASE nu prea se predau principii de responsabilitate sau dezvoltare durabilă în economie ...). Poate tocmai asta m-a atras la mesaj (era desigur și disperarea că poate fi printre ultimele mele șanse de activism Smile), am răspuns, l-am întâlnit pe Bogdan, inițiatorul REPER, ne-am înțeles tare bine și am pornit de atunci această frumoasă aventură, REPER21.

Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

Sunt multiple provocări și cauze pentru care milităm în REPER, toate aproape de sufletele noastre. Una care însă m-a atins de când eram mică, care încă îmi rămâne aproape de suflet și mă face să reacționez inclusiv fizic, este cea de solidaritate și justiție socială. Visez să trăiesc într-o societate în care nu mai trebuie să închid ochii și să astup urechile văzând și ascultând povești de viață tulburătoare ale celor mulți care nu au avut șansa să beneficieze de o educație de calitate, să aibă o familie funcțională, o stare bună de sănătate, să facă parte din majoritatea etnică a țării ș.a.m.d. Tot în această societate utopică ne-am scoate capul mai des din calculatoare și rețele sociale, ne-am uita mai mult spre ceilalți și societate pentru a o înțelege măcar puțin mai amplu și critic, ne-am întâlni mai des cu prietenii, familia, cunoscuții, ne-am sprijini pentru a avea cu toții o viață mai bună, cu sens.

Cât de des interacționezi cu autoritățile publice? Și care ar fi sfatul tău pentru cetățenii care ar vrea să facă asta?

Interacționez destul de mult cu o paletă largă de autorități publice atât de la nivel local (Primăria București, Primăria Turnu Măgurele), cât și regional și național (Agenții de Dezvoltare Regională, Ministerul Mediului, instituțiile subordonate ale sale), și aceste interacțiuni, aproape fără excepție pozitive și constructive, m-au învățat multe lucruri. La noi astăzi este ușor să critici autoritățile publice din varii criterii: corupție, ineficiență, dezinteres etc. În unele cazuri, criticile sunt pertinente, dar adresarea lor necesită intervenții la nivel de sistem. În alte cazuri însă, este suficient să găsim persoanele „resursă” (motivate, deschise, dar și cu putere de decizie), căci într-o instituție publică o persoană poate cu adevărat face diferența și schimba consistent lucruri. Eu am avut mereu norocul să dau de astfel de persoane, sunt convinsă că există peste tot.

Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

O seară ideală arată așa: o cină pregătită în familie (îmi place tare să pregătesc lucruri, dar și să profit de abilitățile de „chef” ale soțului Smile), puțină lectură dintr-un roman slav sau sud american, câteodată poezie, un podcast de pe France Culture și un pahar de vin roșu, desigur, din agricultura biologică Smile.

Cum se împacă viața de activist cu cea personală?

Cred că toți o spunem: activismul nu este o meserie, ci un stil de viață. Ca atare, este omniprezent în viața mea, în care nu prea fac distincții între cea „personală” și „profesională”, sunt un continuum. Soțul și prietenii, deși nu sunt neapărat activiști/ONG-iști, sunt sensibili la abordările noastre și le susțin complet, iar colegii din REPER sunt printre cei mai buni prieteni ai mei.

Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

Cred că în orice ONG din România activitatea remunerată (acolo unde există astfel de cazuri fericite!) este însoțită de o activitate de voluntariat, câteodată mai amplă decât cea remunerată (în REPER este cazul de la început). Pe lângă asta, activez ca voluntar în orașul meu natal, Turnu Măgurele, unde am construit în ultimii 5 ani un demers de dezvoltare comunitară participativă, formalizat acum printr-un Grup de Acțiune Locală (GAL Turnu 21).

Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Nu știu dacă este genială, căci alții au mai făcut-o în alte părți, dar este cu siguranță necesară pentru a ne reapropia hrana și producătorii săi locali: îmi doresc să lansăm la Turnu o marcă de „solidaritate” ce identifică producătorii locali de bunuri și servicii și să îi promovăm/sprijinim să comercializeze în București și în țară. Turnu și Teleromanul sunt zone care mai au încă o agricultură și un sistem agro-alimentar ecologic, local și de mici dimensiuni, care trebuie prezervat în fața presiunilor copleșitoare ale marilor lanțuri de distribuție ce invadează acum spațiile urbane mici și pe cele rurale.

Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

1) pozitivă și zâmbitoare – Îmi place tare un citat al lui Jacques Prevert: „Il faudrait essayer d'être heureux, ne serait-ce que pour donner l'exemple” („Ar trebui să încercăm să fim fericiți, măcar pentru a da un exemplu”)

2) dozaj moderat de inconștiență – Acțiunile cele mai consistente din REPER dar și din Turnu s-au datorat faptului că atât eu, cât și colegii și colegele, ne-am asumat lucruri ambițioase, pentru care aveai nevoie de astfel de doze de „nebunie” constructivă

3) curioasă – Îmi place să citesc, aflu, investighez despre tot și toate, fiecare om și domeniu au frumusețile lor care la un moment dat se intersectează pentru a spune povestea acestei lumi