București. Un oraș antagonic unde binele și răul se succed cu viteză. Poluat și aglomerat, el oferă o varietate culturală de invidiat. Cu o populație grăbită și nepoliticoasă, el ascunde cartiere de vecini interesați de felul în care se dezvoltă (vezi aici cum se leagă comunitățile). „Vii în București ca să faci bani, dar strângi din dinți când vine vorba de calitatea vieții” este descrierea oferită de Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București, fundație care se ocupă de oraș plecând de la nevoile comunității. Am discutat cufetele de la Fundație pentru a afla cum arată viața lor, viața celor care își dedică ziua încercând să aducă mândrie orașului împrumutat de mulți. Mai jos interviul cu Aura Soagher, fundraiser: 

Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

AS: Am ajuns dintr-o întâmplare să lucrez în ONG. De un an și ceva lucram pe cont propriu și mă străduiam să vând corporațiilor workshop-ul pe care îl construisem. În septembrie 2016 am cunoscut-o pe Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București, iar ea m-a convins să vin în FCB și să vând proiecte care schimbă orașul în bine.


Citește aici interviul cu Alina Kasprovschi


Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

AS: Pentru accesul la educație de calitate aș merge întotdeauna cât de departe este nevoie pentru că, eu cred că este punctul din care avem nevoie să pornim pentru a dezvolta o societate cu oameni responsabili și integri. 

Cât de des interacționezi cu autoritățile publice / cu statul și care ar fi sfatul tău pentru cetățenii care ar vrea să facă asta?

AS: Nu interacționez deloc cu autoritățile publice la job. În rest, îmi plătesc taxele online, iar atunci când am nevoie să mă pun la coada unui ghișeu îmi iau căștile, o carte și răbdarea cu mine.

Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

AS: Dau ziua jos de pe mine cu un duș fierbinte, apoi stau de vorbă cu oamenii cei mai apropiați, iar spre finalul serii, dacă mai am energie, citesc.

Cum se împacă viața de activist cu cea de familie/de gașcă/ de cuplu?

AS: E ca la orice alt job în care depui eforturi să împaci viața profesională cu cea personală. Părinții sunt cei care au preferințe diferite, iar cu ei e mai greu. În schimb, sunt foarte norocoasă pentru că împărtășesc aceleași valori cu prietenii, iar ei sunt de obicei oamenii din prima linie cu care vorbesc despre dezvoltarea fundației. Îi implic în voluntariat la Swimathon București, vorbesc cu ei despre potențiali finanțatori ai proiectelor noastre și asta e o modalitate prin care îmi cresc relațiile de prietenie, pentru că tuturor le place să facă lucruri bune pentru alți oameni. 


Află mai multe despre Swimathon București.


Care ar fi tag-ul tău?

#curioasă


Citește și interviul cu Simona Petrică