Deși nu se consideră activist, Adrian Popa, coordonator proiecte în cadrul Fundației Civitas pentru Societatea Civilă, filiala Cluj-Napoca, este un ONG-ist convins, fost jurnalist de presă scrisă.

 

Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

Mai degrabă a fost un parcurs firesc. Înainte să lucrez ca ONG-ist am fost jurnalist de presă scrisă, în Cluj. Îmi place să scriu, să descopăr și să construiesc povești.

Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

Dreptul de a gândi și a mă exprima liber.

Cât de des interacționezi cu autoritățile publice? Și care ar fi sfatul tău pentru cetățenii care ar vrea să facă asta?

Relativ des. Să înțeleagă că au de-a face cu oameni al căror cel mai mare minus e că sunt piesele unui aparat pe care se tem să încerce să îl schimbe.

Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

Un film bun. Poate un joc pe calculator (deși pe asta n-am mai făcut-o de prea mult timp). Iar dacă chiar vreau relaxare, dau o fugă la munte, la căsuța părinților mei. 

Cum se împacă viața de activist cu cea personală?

Nu mă consider un activist. Mă consider cel mult un cetățean care își cunoaște și își exercită drepturile și care, uneori, îi ajută și pe alții să facă asta.

Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

Practic destul de des voluntariatul (și în majoritatea cazurilor într-un cadru neorganizat). Cel mai mult îmi plac activitățile fizice (reparații, plantări, curățări, construcții).

Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Haha. E extraordinară de-a dreptul. O povestim la o bere.

Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

Curios, munte, povești.