Cred în puterea educației

Stiri ONG

16 Oct 2018

Prin seria Profil de ONGist ne-am propus să vă facem cunoștinta cu cei ce alcătuiesc societatea civilă, care prin acțiunile și inițiativele lor contribuie la o Românie mai bună pentru noi toți. În vremuri în care e greu să găsești repere și exemple de verticalitate, vă invităm să vă lăsați inspirați de poveștile lor.

Olimpia Sabina Antoci este Directorul Executiv al Fundației Policy Center for Roma and Minorities. A crescut în mediul rural, unde a terminat școala generală și liceul, apoi a absolvit Științe Politice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și a urmat un master în București. Încă din timpul facultății s-a implicat în proiecte de voluntariat pentru că a simțit nevoia să-i ajute pe cei din jur. A înțeles devreme cât de valoroasă este educația în formarea unui om. Astăzi are deja o experiență de 8 ani în sectorul nonguvernamental și ne împărtășește și nouă povestea ei.

1. Cine este Olimpia Sabina Antoci?

Am crescut în mediul rural, în județul Neamț, în Săbăoani, o comună cu oameni harnici și binevoitori. Am urmat școala tot aici, inclusiv liceul, până am ajuns la facultate, în Cluj-Napoca, la Universitatea Babeș-Bolyai, unde am obținut o diplomă de licență în Științe Politice. Apoi, am terminat un program de masterat în Administrație Publică la Universitatea din București și, ajunsă aici, povestea mea „ONG-istică” a început să prindă contur.

2. Povestește-ne despre parcursul tău profesional. Cum și de ce ai ales o carieră în sectorul neguvernamental?

Încă din copilărie am observat cât de mult afectează sărăcia viața unei familii, lucru evident în cazul unora dintre copiii de pe strada mea, astfel a împărți dulciurile și jucăriile cu ei era un lucru firesc, modul meu de a face bine.

Acest sentiment m-a ghidat de-a lungul vieții să inițiez o mulțime de acțiuni și proiecte, iar perioada facultății mi-a deschis orizontul spre mediul ONG, înțelegând mai bine dinamica și consolidându-mi dorința de a contribui la aducerea unei schimbări în bine în jurul meu. Am început să fac voluntariat și să mă implic în programe de internship (în domenii precum educație, drepturile omului, politici publice, cercetare); în 2011 am început să lucrez la Fundația Policy Center for Roma and Minorities (PCRM), având un parcurs extraordinar, de la responsabilitățile Asistentului de Proiect, la cele ale Directorului de Programe. Totodată, m-am implicat în dezvoltarea și consolidarea mai multor ONG-uri aflate la început de drum și asociații de studenți, a Centrului de Strategii Organizaționale și Leadership (Universitatea din București), dar și în implementarea unor politici care să răspundă nevoilor comunităților dezavantajate, alături de Consiliul Europei.

3. Care a fost cea mai mare reușită de până acum? Dar nereușită din care ai învățat cel mai mult?

Cred în puterea educației și în modul în care aceasta influențează omul, comunitatea, societatea. Mă bucur că am fost și sunt parte din procesul de facilitare a accesului la educație de calitate în câteva comunități dezvantajate din România, contribuind la dezvoltarea armonioasă a sute de copii, prin educație non-formală. Zâmbetul, bucuria și descoperirea lor de sine, a potențialului lor, îmi dau o stare de bine.

Pe de altă parte, am încercat să promovez educația non-formală și în câteva comunități dezavantajate din Moldova (România), încă nereușind să duc la bun sfârșit acest proces, din cauza dinamicii politice locale de neînțeles. Spun ”încă”, deoarece nu am abandonat această perspectivă și cred că lucrurile se vor întâmpla, cu perseverență și răbdare.

4. Care este persoana din mediul neguvernamental pe care o admiri cel mai mult? De ce?

Munca întregului sector ONG este de admirat. Pe mine m-a inspirat familia, părinții mei mereu darnici, binevoitori și luptători. Apoi, doi dintre profesorii de la facultate și masterat mi-au insuflat dorința de mai multă cunoaștere, explorare și acțiune.

5. De ce Fundația Policy Center for Roma and Minorities și nu altă organizație? Ce te leagă de ea, cum te regăsești în ea, cum te reprezintă? Ce și-a propus să facă proiectul “Playhood - Teatru pentru schimbare socială”?

Sunt de opt ani la Fundația PCRM deoarece împărtășim viziunea comună prin care educația aduce schimbare în comunitățile sărace din România. Perseverența, curajul și motivația ne caracterizează, de opt ani Fundația PCRM fiind o „constantă” în câteva comunități dezavantajate din România, în special în cartierul Ferentari din București (acolo unde mulți spuneau că „nu se poate”), promovând educația non-formală, adaptată nevoilor de învățare și dezvoltare ale copiilor, prin Clubul de Educație Alternativă (CEA).

Playhood este o platformă artistică multidisciplinară și interculturală, formată din adolescenți din CEA, care promovează dreptul copilului la educație, indiferent de statutul social, religie sau etnie. Este un cadru sigur pentru copiii și adolescenții din Ferentari, încurajându-i să își găsească repere pozitive în viață, să își exprime emoțiile și expriențele prin artă. Playhood îmbină arta și educația, stimulându-i pe copiii și adolescenții din Ferentari să depășească marginalizarea și să își dezvolte perspective.

6. Cum ai caracteriza România acum și care crezi că este cel mai important lucru care trebuie să se schimbe în societate?

România din prezent arată dezorganizată, incoerentă, dar nu lipsită de resurse pentru a se redresa și pentru a spera că se poate și mai bine, mai ales pentru generațiile ce vor urma. Cred că avem nevoie de o viziune, de politici educaționale mai sănătoase, accesibile, orientate spre nevoile de învățare și dezvoltare ale copiilor, deoarece educația transpare în toate dimensiunile vieții.

*****

Proiectul Playhood - Teatru pentru schimbare socială al Fundației Policy Center for Roma and Minorities a câștigat locul II la secțiunea Incluziune Socială și locul II la secțiunea Proiecte pentru Tineret în cadrul Galei Societății Civile 2018.

Acest articol este parte a proiectului editorial Profil de ONGist, realizat de Gala Societății Civile în parteneriat cu portalul Știri.ong.

Cred în puterea educației

Stiri recente

Văd bicicleta ca pe un stil de viață

Am învățat să privesc orice reușită ca fiind consecința unei nereușite

Profesia de arhitect obligă la responsabilitate față de comunitatea în care lucrăm

Cred în puterea educației

Te-ar mai putea interesa

Un lucru care te face sa continui este să vezi copiii pe care îi asistai oameni mari

Oportunitate pentru organizații și instituții - Curs de formare în domeniul politicilor publice pentru tineret

Am învățat din toate câte ceva, aceasta este lecția cea mai importantă

Tagcloud

Stiri recente

Văd bicicleta ca pe un stil de viață

Am învățat să privesc orice reușită ca fiind consecința unei nereușite

Profesia de arhitect obligă la responsabilitate față de comunitatea în care lucrăm

Newsletter