Ionuț Ardeleanu este tânărul care lucrează la Federația Națională “OMENIA” a Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor din România în beneficiul persoanelor vârstnice și arată cât de ignorată este problematica seniorilor din România.

 

Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

În primul an de facultate am realizat că ONG-urile suntem noi, noi toți cei care ne dorim o schimbare, în orice domeniu. Am simțit că este domeniul care mi se potrivește cel mai bine și am ales să transform activismul în vocație.

Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

Drepturile omului, indiferent că vorbim despre drepturile copiilor, ale femeilor sau ale persoanelor vârstnice. Într-o societate lipsită de echitate ca cea în care trăim, respectarea drepturilor tuturor cetățenilor este vitală, iar România are încă multe de învățat la acest capitol.

Cât de des interacționezi cu autoritățile publice? Și care ar fi sfatul tău pentru cetățenii care ar vrea să facă asta?

Constant. Invităm reprezentanții autorităților la evenimentele noastre de promovare a îmbătrânirii active și a serviciilor socio-medicale pentru persoanele vârstnice, transmitem adrese, petiții și feedback pentru diverse documente de politică publică pentru a atrage atenția cât de ignorată este problematica seniorilor din România, și că nu totul se reduce la pensii. Atât de mult potențial social și chiar economic irosit...

Pe de altă parte, am început să exersez mai des interacțiunile cu autoritățile locale ca simplu cetățean. De exemplu, recent, am făcut o petiție la Primăria Municipiului București imediat ce au fost ridicate containerele pentru reciclare din sectorul în care locuiesc. Am primit răspuns și apoi am propus asociației de locatari să introducem colectarea selectivă, care a fost aprobată la una dintre ședințele asociației.

Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

Dacă a fost o zi obositoare, cu siguranță voi merge pe jos o parte din drumul meu spre casă pentru a mă relaxa. Apoi, un powernap, Netflix, sau o carte citită cu Miaunel (pisica mea)  în brațe ajută întotdeauna Smile

Cum se împacă viața de activist cu cea personală?

Destul de bine, mai ales că și în viața personală am alături de mine activiști Smile

Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

Încerc să ajut ori de câte ori pot sau sunt rugat să mă implic, într-un cadru formal sau pentru diverse cauze/situații individuale care necesită o intervenție rapidă. În plus, donez lunar și uneori achiziționez produse și servicii oferite de ONG-uri.

Voluntariez #cudrag la Asociația Promenada Culturală, o organizație micuță care promovează frumosul și firescul din România. De ce? Pentru că mă împlinește și pentru că vreau ca voluntariatul să devină  în societatea noastră o practică cel puțin la fel de întâlnită ca mersul la școală sau la serviciu.

Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Nu pot să vă spun, n-aș vrea să rămân fără ea. Glumesc. Este o idee mai degrabă utilă decât genială. Îmi doresc să pun bazele unei întreprinderi sociale în domeniul economiei de argint, produse și servicii destinate seniorilor: telefoane adaptate, cu taste și fonturi mari, ușor de folosit, gadget-uri care să le facă viața mai ușoară, dar și alte servicii din domeniul sănătății, locuirii, îngrijirii la domiciliu, turismului, petrecerii timpului liber.

Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

#ÎmiPasă #SolidaritateÎntreGenerații #CatLover