Radu Andrei Szucs, basist la Omul cu Șobolani și activist la Funky Citizens, a trecut primul prin Oracolul ONGFest. 
La Funky, Radu are frâiele hățișului birocratic, pentru că tot ce se întâmplă în organizație are un echivalent și pe hârtie. Și pentru latura lui muzicală, a preluat și din taskurile de organizare de evenimente la Funky Citizens.

Ce te determină să te ridici din pat și să pleci la ONG-ul tău dimineața?

Oh doamne, m-am emoționat din nou, deoarece mi-am adus aminte de un alineat pe care trebuia să-l scriu despre Funky Citizens într-un anumit context, plecând de la o cerință deloc ofertantă, iar după ce l-am terminat mi-au dat lacrimile de...mândrie, de satisfacție legat de locul meu de muncă, de bucurie că am ocazia să fac ceea ce fac alături de cine o fac. Mă determină cauzele în care credem, mă determină spiritul meu justițiar și ocazia pe care munca mi-o dă de a-mi satisface setea de justiție, mă determină credința în calitățile și capacitățile colegilor mei și, ca să dau și una strict personală, mă determină tipul de activitate – sunt “director administrativ”, și simt cumva că acest eu, de zi, îl echilibrează foarte bine pe cel de noapte, care e muzician.

Cam câte ore lucrezi pe zi și care e chestia pe care o faci cel mai des la birou?

Stau la birou 6 ore pe zi, cred că lucrez spre 5. Cel mai des scanez și aranjez documente, atât în format fizic cât și în format electronic.

Îneci frustrarea într-un pahar de bere, sau preferi alte metode să te descarci?

Da, recunosc, mă seduci cu un pahar de bere. Sunt foarte fericit de când au început să fie mai la modă și alte beri în afară de pils-ul nostru cel de toate zilele. Cel mai mult însă mă descarc construind, văzând cum se dezvoltă lucrurile în fața mea, fie că e vorba de proiectele Funky Citizens, fie că e cel mai nou album OCS, fie că e vorba de Continuu – Studioul de dezvoltare continuă prin artă, pe care îl cresc împreună cu prietena mea :)

Ești la curent cu ce cred <ceilalți>, sau te-ai închis în bula ta confortabilă de social media?

Eu am dat, și am și acceptat, foarte multe friend requests, tocmai pentru că sunt și muzician, și mă ajută foarte mult în comunicarea referitoare la formație. Drept urmare, bula mea este destul de diversă, pestriță. Mai am și un mic “fetiș”, și anume stau să citesc comentarii, mai ales la posturile sau articolele controversate. Cu ocazia asta aflu foarte multe despre “ce cred ceilalți”. Dar îți recunosc, nu mai am răbdare să le și pun la suflet. Citesc, văd, aflu, înțeleg, iau la cunoștință și apoi trec mai departe, îmi iau din asta strict ceea ce îmi este util, și atât. Mi-am dat seama că, în bulă sau în afara ei, unele lucruri pur și simplu se schimbă foarte greu, și indiferent de cât de mult sunt eu sau nu la curent cu ele.

Te pricepi la chestiuni de tehnologie, sau e dificil să fii la curent cu toate platformele moderne?

Nu mă pricep nici pe departe atât de bine ca fratele meu mai mic, dar mă descurc, și pentru toate celelalte există Google :P

Cum se împacă viața de activist cu cea de familie/de gașcă/ de cuplu?

Nu știu dacă sunt neapărat un activist, dar cu siguranță sunt încăpățânat în ceea ce privește principiile astea în care cred. În cuplu treaba e simplă, ne suprapunem perfect la valori, principii, idealuri (de altfel, e o bună parte din motivul pentru care avem un cuplu :D), deci se împacă perfect aș zice. Cu gașca se mai întâmplă câte-o discuție mai aprinsă, mai ales atunci când simt vreo urmă de resemnare, sau vreo tendință din asta tipică nouă – de a ne “descurca”, dar din nou, suntem prieteni tocmai deoarece credem în lucruri similare de cele mai multe ori. Familia mea e genul care mai degrabă mă sprijină decât mă direcționează, au înțeles din timp că sunt căpos și că într-un final fac tot cam cum vreau eu, dar și că sunt responsabil și raționez mult înainte de a lua decizii serioase.

Care a fost cel mai mișto moment de când lucrezi cu societatea civilă?

E o perioadă extrem de productivă pentru societatea civilă, atât cea organizată cât și cetățenii neorganizați juridic. E greu de spus, fiecare zi aduce ceva în plus, o nouă revelație, încă un om care te susține, încă o acțiune dusă până la capăt de către un cetățean în bătălia sa cu inerția statului... Aș zice că cel mai mult mă bucură momentele în care interacționăm (cel mai adesea prin petreceri) cu constituency-ul nostru. Atunci îmi dau seama cât de mulți și de mișto sunt, și realizez că nu suntem singuri deloc, probabil că ar trebui doar să vorbim mai des :)

Scrie 2 fraze prin care să demonstrezi că ești legit, că nu ești „sorosist” sau agent sub acoperire.

În primul rând nu cred că e de datoria mea să demonstrez că nu sunt, că doar există un principiu al nevinovăției până la proba contrarie, adică aș prefera ca cei care aruncă vorbe de dragul vorbelor să scoată și altceva din mânecă (mă rog, nu vor scoate, pentru că n-au ce, dar zic și eu, ca idee). În al doilea rând, cred că e multă confuzie în jurul “soroșismului” (mă rog, în general legat de sursele de finanțare) din cauza faptului că mulți oameni nu știu cât de multă muncă este în spatele obținerii unei finanțări, cât de stricte sunt concursurile de proiecte, cât de supravegheată este cheltuirea granturilor, cât de mici sunt uneori abaterile permise etc. Nu vine nimeni să-mi spună “ia niște bani, fă și tu ceva în legătură cu protecția socială”, dimpotrivă, dacă eu vreau din proprie inițiativă să fac ceva în legătură cu protecția socială, trebuie să știu foarte bine ce, trebuie să explic asta foarte bine într-un proiect-două-cinci, trebuie să găsesc pe cineva care e dispus să asigure finanțare pentru asta, trebuie să conving pe acel cineva că proiectul meu este cel mai fezabil dintre toate pe care le-a citit, trebuie să fac tot ce mi-am asumat prin proiect și apoi trebuie să spun în cele mai mici detalii cum am cheltuit banii în timp ce-mi atingeam scopurile. Crede-mă, dacă s-ar aplica aceleași principii la clasa noastră politică, am fi demult o țară mult mai plăcută pentru locuit.
Cât despre agentul sub acoperire...asta e fix ideea, să fie acoperit, nu? :) Va trebui să mă credeți pe cuvânt.

Care e ideea genială de proiect pe care nu ai putut/apucat să o implementezi niciodată?

O casă mare-mare, în care multe asociații lucrează împreună și își pun resursele la bătaie în comun – un soi de Casă a Activistului.

Care ar fi (3) tag-uri pentru tine?

Organizat, rațional, hotarât. Mă rog, cred că în loc de “hotărât” e mai corect “încăpățânat” :P