Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Educație pentru sănătate și produse de igienă pentru fetele și femeile defavorizate din București este derulat de Asociația Pe Stop în perioada octombrie 2019 – martie 2020.

Primul job al Irinei Vasilescu într-un ONG a fost o întâmplare, a doua oară a fost intenționat, iar de la a treia oară în sus a  realizat că nu știe și nu vrea să facă altceva.

Irina Vasilescu, președinte al Asociației Pe Stop

1.            Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

Am lucrat în ONG toată viața mea de adult. Primul job într-un ONG a fost o întâmplare, a doua oară a fost intenționat, iar de la a treia oară în sus am realizat că nu știu și nu vreau să fac altceva - ceea ce mă motivează cel mai mult este să văd impactul real pe care munca mea îl are asupra cuiva aflat în dificultate.

2.            Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

Lupt pentru drepturile de bază ale omului, în orice formă. Mă indignează când unei persoane sau unui grup le sunt încălcate aceste drepturi de bază, în condițiile în care nu e chiar atât de greu să ne purtăm cât de cât decent unii cu alții - atât la nivel personal, cât ți instituțional/ sistemic.

3.            Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?

Am reușit să-mi conving vecinii de bloc să colecteze deșeurile selectiv. :) Acest lobby la nivel micro a fost chiar mai simplu decât mă așteptam. Cred că oricine vrea să facă ceva similar trebuie să bifeze două aspecte de bază: (1) să-și cunoască un pic comunitatea (față în față, pe cât posibil) și (2) să înceapă cu cel mai simplu lucru pe care l-ar putea face împreună fără prea mult efort - un lucru mic, reușit, ajută mult mai mult decât niște planuri mărețe care rămân planuri, ne frustrează și ne fac să ne simțim neputincioși.

4.            Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?

A fost prima oară când am accesat o astfel de finanțare și aveam ceva emoții; dar totul este mult mai prietenos, mai uman și mai puțin intimidant decât mă așteptam. Mă bucură că reprezentanții programului sunt preocupați să susțină aplicanții în atingerea obiectivelor - asta îmi întărește senzația că suntem toți împreună și lucrăm, fiecare în felul nostru, pentru o lume mai OK.

5.            Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

Mă cațăr - fac escaladă sportivă de 9 ani și adesea „urcatul pe pereți”, la propriu, m-a ajutat să-mi păstrez echilibrul și când lucrurile din jur păreau să o ia razna.

6.            Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?

Pentru mine, cred că se împacă mult mai bine decât orice alt stil de viață - este în total acord cu ceea ce îmi doresc să fac și îmi oferă un cadru suficient de flexibil încât să mă pot desfășura liber - pe plan profesional și personal.

7.            Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

În ultima vreme, din păcate, mai răruț. În trecut am lucrat pentru o mulțime de cauze, de la programe antidrog în închisori, până la Revista Arte și Meserii și, aproape doi ani, pentru Pe Stop. Recent, Pe Stop a devenit parțial și jobul meu, iar în afara lui mă mai implic doar rar și punctual în unele cauze.

8.            Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Încercăm să ducem programul Pe Stop și la țară și în alte orașe din România (momentan activăm prioritar în București) - ideea pare de bun simț, vom vedea cât de genială este când reușim să o punem în practică!

9.            Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

       #repezeală, #entuziasm și #împreună