București. Un oraș antagonic unde binele și răul se succed cu viteză. Poluat și aglomerat, el oferă o varietate culturală de invidiat. Cu o populație grăbită și nepoliticoasă, el ascunde cartiere de vecini interesați de felul în care se dezvoltă (vezi aici cum se leagă comunitățile). „Vii în București ca să faci bani, dar strângi din dinți când vine vorba de calitatea vieții” este descrierea oferită de Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București, fundație care se ocupă de oraș plecând de la nevoile comunității. Am discutat cu câțiva dintre membrii Fundației pentru a afla cum arată viața lor, viața oamenilor care își dedică ziua încercând să aducă mândrie orașului împrumutat de mulți.

Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

AK: A fost o întâmplare muncită. Am o carieră de zece ani în comunicare și marketing – în agenții de comunicare și companii multinaționale. Ultimul meu job a fost la Western Union, o companie globală de servicii financiare. Acolo am început să îmi pun întrebări despre impactul meu personal și unde aș putea să îmi folosesc mai bine experiența și rețeaua profesională. În 2010, anul când am devenit mamă, am început să mă gândesc activ la o organizație care să pună împreună oamenii care voiau să facă bine în oraș. Așa a apărut ideea unei fundații comunitare la București – și un an mai târziu, am înregistrat Fundația Comunitară București. O întâmplare fericită a fost întâlnirea cu Asociația pentru Relații Comunitare (ARC), și faptul că ei, în același timp cu gândurile mele, construiau rețeaua de fundații comunitare în România.

Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

AK: Aș susține oricând oamenii care lucrează cu comunitatea lor, mică sau mare, să crească în încrederea și capacitate. Cred că singura variantă optimistă de viitor este cea în care comunitățile devin puternice și își rezolvă singuri problemele, fără să mai aștepte pe cineva din afară să vină să le rezolve.  

Cât de des interacționezi cu autoritățile publice / cu statul și care ar fi sfatul tău pentru cetățenii care ar vrea să facă asta?

AK: La fundație, lucrăm mai mult cu entități private, și credem că asta ne permite să ne mișcăm repede și să fim o organizație antreprenorială. Cei care lucrează cu statul ar trebui să aibă răbdare și încredere că autoritățile sunt acolo să servească nevoile cetățenilor.

Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

AK: Citesc sau mă dau cu trotineta în familie cu fiul nostru, Toma. Vorbim despre pietre, animale și cum arată meseria unui conservaționist. Contribui la un grup de mame pe Facebook, care crește de șapte ani împreună. Citesc (nu destul!) povești și memoriile oamenilor care au schimbat lumea. Încerc să prind apusul de soare – sau, după o zi CU ADEVĂRAT lungă – răsăritul. 

Cum se împacă viața de activist cu cea de familie/de gașcă/ de cuplu?

AK: Se împacă greu. Toma îmi spune uneori că ar vrea să fiu o mamă „mai normală”. Dar cred că e prețul plătit pentru orice alt lucru care m-ar consuma cu aceeași pasiune. Așa că încerc să tai pe rând din rolurile mele de director/ mamă/ soție/ prietenă și să mă arunc în fiecare la fel de intens. Chiar dacă nu îmi iese decât câte una odată. Și uneori nu îmi iese nici una bine.  

Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

AK: De când am văzut „Toto și surorile lui”, de aproape trei ani, merg la Clubul de educație alternativă din Ferentari. Am făcut pe rând teme, lecții despre valori de viață, decorațiuni de Crăciun, vizite în companii, strângere de fonduri pentru crize în familie și vacanțe de vară la mare. Și mai ales, de trei ani, sunt prietenă cu Bianca, Andreea, Elena, Andreea, Rebeca, Alex și Ionuț. E un angajament pe termen lung și toată lumea cu care lucrez știe că trebuie să se întâmple cu adevărat ceva excepțional ca să lipsesc din Ferentari vinerea de la 13 la 15.

Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi niciodată?

AK: Cum să fac munca noastră să producă rezultate cu mai puțină muncă. Haha. Serios.

Care ar fi (3) tag-uri despre tine?

#schimbamBucurestiul
#yeswecan
#mamaluiToma


Citește și interviul Aurei Soagher, fundraiser la FCB