„România 2017. Sectorul neguvernamental – profil, tendințe, provocări” realizează o aducere la zi a ediției anterioare și propune o perspectivă multidimensională a evoluției sectorului neguvernamental în România în perioada 2010-2016. Acesta se adresează celor interesați de (re-)cunoașterea importanței acestui sector în societatea românească.

În acestă cercetare veți putea găsi informații despre:

  • relevanța economică a sectorului neguvernamental la nivel național
  • evoluțiile și transformările din sector din ultimii 5 ani
  • cadrul legal de funcționare a ONG-urilor
  • implicarea civică și voluntariat
  • finanțare - mai jos
  • elemente legate de organizare și guvernanța internă
  • relația sectorului cu statul (+ alte entități din sfera publică)
  • perspective despre domeniul social, civic și tineret


Pentru că este un subiect fierbinte în ultima vreme și pentru că se vehiculează tot felul de speculații despre felurile în care organizațiile societății civile obțin finanțări, vom dedica primul articol al acestei serii Capitolului 5 din studiu, 
despre   finanțarea sectorului neguvernamental în România. 

În următoarele rânduri vei citi despre:

  1. Cum au reușit organizațiile să diversifice sursele de veni
  2. Finanțarea din bugetul de stat și bugetele locale
  3. Ce înseamnă prevederea 2% pentru ONGuri
  4. Cum s-a materializat creșterea interacțiunii dintre ONGuri și cetățeni
  5. Cum a evoluat „piața” CSR
  6. Cum au ajuns organizațiile la activitatea economică

 

În urma analizelor și a cercetărilor realizate anterior acestui studiu, putem reconfirma cu certitudine tendința sectorului de a diversifica sursele de venit. Cele mai frecvente continuă să fie cele individuale, precum prevederea 2%, donațiile directe sau cotizațiile membrilor.

Sursele publice externe, unde se numără Uniunea Europeană sau alte insituții guvernamentale străine, în perioada analizată reprezintă cea mai importantă sursă de finanțare pentru 34% dintre organizații, cu o creștere semnficativă datorată fondurilor structurale (în perioada 2014-2015) și a schemelor de finanțare aferente Mecanismului Financiar SEE (Fondul ONG în România) și Contribuția Elvețiană (Programul de Cooperare Elvețiano-Român) cu vârf de alocări financiare pentru societate civilă în aceeași perioadă.

În legătură cu veniturile provenind de la bugetul de stat/local, este de remarcat dificultatea cu care datele au putut fi colectate pentru determinarea finanțării activitățior/serviciilor organizațiior neguvernamentale. Organizarea administrativă și transparentizarea informației pare a fi o provocare constantă a aparatului de stat, iar problemele cu care ne-am confruntat au gravitat în jurul necentralizării unui mecanism de colectare și ilustrare a informațiilor. Am remarcat însă activitatea de transparentizare a administrației centrale realizată în 2016 de către Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic prin publicarea raportului „Finanțarea organizațiilor neguvernamentale de către statul român”. Datele însă ne îndreaptă spre concluzia că nu au intervenit schimbări semnificative la nivelul finanțării publice atunci când vorbim de alocări. Remarcăm chiar o ușoară tendință de diminuare.

În 2015, analizând de fapt date financiare despre 2014, 1,82 mil. de cetățeni au direcționat 143,4 mil. RON prin intermediul mecanismului 2%. Altfel spus, 29% dintre contribuabili au profitat de opțiunea de a îndrepta 2% din impozitele plătite către sectorul neguvernamental. În ciuda creșterii, suntem departe de a atinge suma de 482 mil RON, care ar fi putut ajunge în sectorul neguvernamental prin acest mecanism.

Într-o notă mai optimistă totuși, observăm o creștere semnificativă a cetățenilor plătitori de taxe și impozite care aleg să redirecționeze cei 2% (36,6%, față de 17% în 2010).

Măsura însă pare a fi sub semnul întrebării în urma declarațiilor din mai 2017 ale Ministrului Finanțelor Publice, Ionuț Mișa, care aducea în discuție înlocuirea acestui mecanism atât de important societății civile. (mai multe detalii aici și aici). FDSC și ARC s-au mobilizat în acea perioadă pentru a participa ca reprezentanți ai societății civile la grupurile de lucru din Parlament care operează modificări Codului Fiscal.

La nivelul donațiilor individuale, cercetarea Omnibus (FDSC, 2016) reconfirmă creșterea interacțiunii dintre organizațiile neguvernamentale și populație. În 2016, 20,9% din populație a făcut cel puțin o donație către o organizație neguvernamentală, profilul cel mai activ fiind cu vârsta între 18-44 ani și cu studii superioare. În mediul rural, 17% din populație a făcut o donație și doar 2% au beneficiat de serviciile unui ONG, comparativ cu cel puțin 23% populație din mediul urban care au donat, dar au și beneficiat într-o proporție mai mare de serviciile ONG (4% în orașe cu 10-49 mii locuitori, respectiv orașele cu peste 200 mii locuitori).

La nivelul companiilor și a campaniilor de CSR se remarcă o creșterea remarcabilă a volumului de sponsorizare în perioada 2010-2015, deși potențialul de sprijinire a sectorului de către companii rămâne în continuare insuficient valorificat. În 2015, facilitatea fiscală privind sponsorizarea a fost utilizată de 23% din companiile ce au înregistrat profit. În absența unor date detaliate privind categoriile de beneficiari ai sponsorizărilor, putem aprecia însă că un volum consistent (raportat la total surse de finanțare ale sectorului) ajunge către organizații neguvernamentale. Conform studiului ARC, ONG-urile au reprezentat beneficiarul sponsorizărilor pentru 34,6% dintre firmele analizate. 


Sursa: Tendințe ale filantropiei în România, Asociația pentru Relații Comunitare, 2016 
Cercetarea realizată de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile a analizat și activitatea economică o organizațiilor neguvernamentale și felul în care acestea reușesc să devină independente prin astfel de venituri. În perioada 2011 - 2015 numărul organizaţiilor care desfăşoară activitate economică a crescut, ceea ce arată faptul că activitatea economică este considerată o posibilă sursă alternativă de finanţare de către tot mai multe ONG-uri.
Sursa: Atlasul Economiei Sociale, 2014, FDSC (2011-2012), Institutul Național de Statistică (2013-2015), prelucrare FDSC

 

Considerând însă trendul crescător al numărului ONG-urilor active, rata de activitate economică rămâne relativ constantă în perioada 2011 - 2015, oscilând  în jurul valorii de 12%. În anul 2015, 12,44% dintre ONG-urile active au desfăşurat activităţi economice. Comparând cu datele anterioare, putem afirma că rata de 12% este relativ constantă, cu foarte uşoare oscilaţii, începând cu anul 2008.

Aşa cum se observă în figurile următoare, veniturile din activităţi economice au crescut în perioada 2010 - 2015. În anul 2015 veniturile din activităţi economice au crescut cu de peste 3 ori comparativ cu anul 2010. Datorită trendului crescător al veniturilor totale ale sectorului şi a ritmului similar de creştere, se observă că ponderea veniturilor din activităţi economice a avut o evoluţie oscilantă pe întrega perioadă, cu vârfuri de creştere în anii 2011 şi 2012, şi cu o stabilizare în jurul valorii de 29% începând cu 2013. 

Sursa: Atlasul Economiei Sociale, 2014, FDSC (2011-2012), Institutul Național de Statistică (2013-2015), prelucrare FDSC

 

Evoluția veniturilor din activități economice pare a fi cea mai interesantă și benefică la nivel de sector. Se remarcă creșterea considerabilă a frecvenței acestei surse de venit în rândul organizațiilor (31% în 2015), pentru 8% din organizații devinind principala sursă de venit.

Raportul a fost realizat în perioada martie 2016 – aprilie 2017, parte a activităților complementare implementate în cadrul programului Fondul ONG în România, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014.