Precizari preliminare

Dupa 1 ianuarie 2003, in legislatia fiscala s-a folosit, pe diferite perioade de timp, cand notiunea de „majorari de intarziere”, cand cea de „dobanzi de intarziere” dupa cum urmeaza:

- pana la 31 decembrie 2002 s-a folosit notiunea de „majorari”;

- pe perioada 1 ianuarie 2003 – 14 iulie 2005 s-a folosit notiunea de „dobanzi”;

- intre 15 iulie 2005 – 30 iunie 2010 s-a folosit notiunea de „majorari”;

- incepand cu 1 iulie 2010 se foloseste notiunea de „dobanzi”.

De 10 ani schimbarile respective au generat si genereaza nedumeriri si neclaritati in interpretarea si aplicarea prevederilor legale care reglementeaza aplicarea lor.

In loc sa se procedeze la rationalizarea legislatiei fiscale, constatam ca se amplifica acest proces de folosire a unor notiuni panicante, inclusiv cu aplicare retroactiva.

Spre exemplu, prin art. XI din Ordonanta Guvernului nr. 30 din 31 august 2011 pentru modificarea  si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial nr.627 din 2 septembrie 2011, si prin cele 5 ordine emise in aplicarea sa, s-au introdus, inclusiv retroactiv, adica incepand cu 1 ianuarie 2006, notiunile de „0,05% componenta de penalitate a majorarile de intarziere” si „0,05% componenta de dobanda a majorarilor de intarziere”.

Aceste notiuni-soc au bulversat chiar si pe cei mai buni specialisti in domeniul fiscalitatii din numeroase cauze, dintre care vom prezenta numai urmatoarele:

- sunt notiuni „care au uimit lumea”, „despre care nu s-a mai auzit”, care nu s-au mai folosit niciodata in legislatia fiscala pana la 2 septembrie 2011, adica pana la data publicarii in Monitorul Oficial  nr. 627 din  2 septembrie 2011 a O.G. nr. 30/2011 si a celor 5 ordine date in aplicarea sa;

- s-au impus cu aplicabilitate retroactiv, respectiv la peste un an dupa ce cota majorarilor de intarziere de 0,1% nu se mai aplica.

Aceste nedumeriri si neclaritati sunt cauzate de faptul ca:

* schimbarile respective s-au facut fara a preciza care este ratiunea acestor modificari (inlocuiri).

* aceste inlocuiri s-au facut fara a defini sensul si continutul fiecareia dintre notiunile „majorari”, „dobanzi”, „penalitati”.

* nu s-a precizat care este diferenta, de continut, dintre acestea, in special din punct de vedere fiscal.

* schimbarile respective s-au facut frecvent, fluctuand precum un stergator de parbriz: nici nu au apucat bine contribuabilii si organelor fiscale sa se obisnuiasca cu noile notiuni (cu noile modificari), ca acestea s-au si schimbat.

* in conditiile in care nu s-a definit sensul si continutul notiunii de „dobanda” din legislatia fiscala, aceasta s-a confundat si se confunda cu notiune de dobanda din legislatia bancara.

* nedumeririle si neclaritatile in interpretarea si in aplicarea notiunii de „dobanda” din legislatia fiscala s-ar fi eliminat si s-ar elimina daca:

- pentru notiunea de „dobanda” din legislatia fiscala s-ar folosi notiunea de „dobanda fiscala”.

- s-ar definit sensul si continutul notiunii de „dobanda fiscala”.

- in conditiile in care se dispune prin lege folosirea notiunii de „dobanda fiscala”, sa se precizeze:

Care mai este sensul si continutul notiunii de „majorari” de intarziere.

Cand se mai foloseste notiunea de „majorari”.

Care este deosebirea, din punct de vedere al sensului si continutului, dintre notiunile „dobanda fiscala”, „majorari” si „penalitati”.

Cand se foloseste fiecare dintre notiunile „dobanda fiscala”, „majorari”, „penalitati”.

* dupa 1 ianuarie 2003, pentru plata cu intarziere a unei obligatii fiscale s-a prevazut, prin lege, cand notiunea de majorari, cand notiunea de dobanzi, schimbarile fiind frecvente si fara a se intelege de catre contribuabili si de catre organele fiscale:

- care este sensul si continutul fiecareia dintre notiunile „majorari” si, respectiv, „dobanzi”.

- care este deosebirea dintre acestea.

Cotele cu care se calculeaza majorarile/dobanzile pentru obligatiile 

Problema stabilirii (calcularii) corecte a majorarilor de intarziere si a penalitatilor constituie una dintre problemele cele mai importante. Practic, nu exista persoana juridica si persoana fizica sa nu ajunga in situatia de a plati majorari si/sau penalitati pentru neachitarea integrala si in termenul legal a obligatiilor bugetare (impozite, taxe, contributii etc.).

La contribuabilii persoane juridice sunt foarte rare cazurile in care acestia sa nu se inregistreze, intr-un an, si cu obligatiilor fiscale neachitate integral si in termenul legal, respectiv cu majorari si/sau penalitati.

Articol publicat de conf. univ. dr. Grigorie Lacrita pe Legestart.ro