„România 2017. Sectorul neguvernamental – profil, tendințe, provocări” realizează o aducere la zi a ediției anterioare și propune o perspectivă multidimensională a evoluției sectorului neguvernamental în România în perioada 2010-2016. Acesta se adresează celor interesați de (re-)cunoașterea importanței acestui sector în societatea românească.

În acest document veți putea găsi informații despre:

  • relevanța economică a sectorului neguvernamental la nivel național
  • evoluțiile și transformările din sector din ultimii 5 ani
  • cadrul legal de funcționare a ONG-urilor
  • implicarea civică și voluntariat
  • finanțare
  • elemente legate de organizare și guvernanța internă
  • relația sectorului cu statul (+ alte entități din sfera publică)
  • perspective despre domeniul social, civic și tineret


Trăim într-o lume capitalistă unde deseori valoare este măsurată în termeni de „profit”. Așa că am dedicat Capitolul 2 al cercetării pentru a determina valoare sectorului atât în comparație cu alte sectorare, cât și pentru a determina procentajul din PIB-ul național, nivelul de angajați și impactul pe care îl are pe piețele financiare.
Astfel, mai jos aveți un scurt rezumat al  analizei principalilor indicatori economici , în speță făcând referire la:

  • veniturile generate de sectorul neguvernamental
  • ponderea veniturilor în PIB
  • cate locuri de muncă generează acest sector
  • ce sunt CAR-urile și cum ridică ele sectorul

La sfârşitul anului 2015, patrimoniul total al ONG-urilor active din România se ridica la aproximativ 16,7 miliarde RON.

Veniturile totale obţinute de ONG-uri în anul 2015 au fost de aproximativ 11,2 miliarde, în creştere faţă de anii anteriori. În graficul de mai jos am făcut o comparație între veniturile obținute de către organizații și activele imobilizate, adică acele bunuri a căror valoare este de lungă durată și care nu se consumă la prima utilizare.


Sursa: Atlasul Economiei Sociale, ediția 2014, FDSC (2010 -2012);
Institutul Național de Statistică (2013-2015), prelucrare FDSC

 

În perioada 2010 - 2015 se observă o creştere a veniturilor totale şi a veniturilor medii ale ONG. Comparând cu datele privind anii anteriori, putem afirma că veniturile sectorului neguvernamental au înregistrat o tendinţă constantă de creştere începând cu anul 2000 până în prezent.


Sursa: Institutul Național de Statistică, prelucrare FDSC

 

Comparând mediile din 2010 cu cele din 2015, observăm că veniturile totale ale organizațiilor au crescut cu peste 22%. Sectorul neguvernamental se caracterizează totodată printr-o concentrare relativ mare a veniturilor. În anul 2015, 7.9% dintre ONG-uri au realizat 82% din veniturile totale înregistrate în sector. Comparând cu datele din anii anteriori, considerăm că această caracteristică a sectorului se păstrează aproape identică: în 2008, situația era aproape identică.


ONG-urile din Regiunea Bucureşti - Ilfov au generat cea mai mare parte din veniturile totale ale sectorului (35% din veniturile totale), urmate de ONG-urile din Regiunea Nord - Vest (14% din veniturile totale) şi de Regiunea Centru (care au obţinut 13% din veniturile totale). Astfel, cele trei regiuni înglobează 62% din veniturile de sector.


Sursa: Institutul Național de Statistică, prelucrare FDSC


La nivel macroeconomic, în anul 2015 analiza evidenţiază o pondere de 1,59% a veniturilor totale ale sectorului ONG în PIB-ul României, în ușoară creștere față de 2014 (1,40%).

Sectorul neguvernamental din România este un angajator important, generând un număr mare de locuri de muncă. Anul 2015 a însemnat angajarea a 99.774 persoane în sector, iar 87% dintre aceștia înregistrându-se în cadrul activităţilor fără scop patrimonial. Remarcăm însă că există diferențe foarte mare de la organizație la organizație, notând că numai 32% dintre ONG-urile active au creat aceste locuri de muncă, restul (68% din total organizaţii) neavând niciun angajat.


Sursa: Institutul Național de Statistică, prelucrare FDSC

 

În anul 2015, numărul de locuri de muncă create de sectorul neguvernamental a fost comparabil sau mai mare decât numărul locurilor de muncă create de unele sectoare de activitate ale economiei naţionale, cum ar fi: intermedieri financiare şi asigurări (102 mii angajaţi), activităţi culturale, de spectacole, recreative (77,5 mii angajaţi), industria extractivă (57,4 mii angajaţi), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă (55,1 mii angajaţi), tranzacţii imobiliare (32 mii angajaţi).

 

Casele de Ajutor Reciproc din România (CAR) sunt un segment deosebit de important al organizațiilor neguvernamentale, ele oferind servicii de economisire și împrumut membrilor și având statutul de instituții financiare nebancare recunoscut de Banca Națională a României. Casele de ajutor reciproc contribuie la combaterea excluziunii financiare, oferind credite la cost redus, deosebit de necesare grupurilor vulnerabile și persoanelor care nu pot accesa serviciile oferite de băncile comerciale.

Un aspect definitoriu al CAR-urilor este separarea acestora pe baza statutului membrilor pe piața muncii: salariați și pensionari, astfel că în România funcționează Case de Ajutor Reciproc ale Salariaților (CARS) și Case de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor (CARP).

Cu o rată de activitate de 98%, Casele de Ajutor Reciproc din România se evidențiază ca un sector deosebit de dinamic. În România anului 2015 existau 2.631 de organizații active CARP și CARS.


Sursa: UNCARSR și Institutul Național de Statistică , prelucrare FDSC

Casele de ajutor reciproc sunt întregistrate în proporţie de 91% în mediul urban, însă pentru mediul rural foarte multe au ales să deschidă agenții de lucru fără personalitate juridică prin care gestionează membrii din satele limitrofe.

Casele de ajutor reciproc din România se evidențiază ca un sector deosebit de productiv din punct de vedere economico-financiar. La nivelul anului 2015, CAR dețineau active imobilizate de aproape 5 miliarde de lei, mai mult de jumătate din suma totală a activelor celorlalte organizații din sectorul neguvernamental.

 

Pentru mai multe informații, lecturați Capitolul 2 al cercetării „România 2017. Sectorul neguvernamental – profil, tendințe, provocări”

Raportul a fost realizat în perioada martie 2016 – aprilie 2017, parte a activităților complementare implementate în cadrul programului Fondul ONG în România, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014.