Sărăcia energetică, înțeleasă ca o problemă de suportabilitate a facturii, dar și ca acces deficitar la mijloace moderne de asigurare a confortului în locuință, este un fenomen răspândit la nivelul Uniunii Europene, spațiul postcomunist fiind afectat cu precădere de acesta. Sărăcia energetică este un factor important de marginalizare socială, iar lipsa de suportabilitate a facturii sau de acces la forme moderne de energie generează obstacole în parcursul educațional și socio-economic al indivizilor, fiind un factor de adâncire a sărăciei și excluziunii în sens mai larg.

În România fenomenul nu este marginal, dar este subestimat, abordat lacunar la nivel conceptual și legislativ și este vizat de politici incoerente și contradictorii. Pornind de la discuțiile dominante asupra noțiunii și instrumentelor de lucru practicate la nivel internațional, raportul face o radiografiere a cadrului legislativ și de politici publice din România și analizează modul în care abordarea practicată în prezent se răsfrânge asupra realității sociale din țara noastră. Pe baza analizării datelor statistice relevante și anchetei de teren derulate în trei județe (Bacău, Hunedoara, Teleorman), raportul identifică principalele lipsuri și vine cu recomandări concrete de politici publice.

Cercetarea derulată totalizează peste 100 de pagini, rezultatele principale fiind prezentate în partea a doua a acestui rezumat. Recomandările de politici publice se regăsesc mai jos.

  Recomandări de politici publice  

Autoritățile trebuie să redimensioneze semnificativ ajutoarele cu încălzirea, ca măsuri de de protecție socială pe termen scurt, ținând cont de cuantumurile extrem de scăzute ale acestora și de slaba țintire a populației vulnerabile. Complementar, trebuie realizată o tranziție către măsuri nonfinanciare și de îmbunătățire a stării locuințelor și eficientizare a consumului.

Definiția clientului vulnerabil ar trebui să țină cont de toți cei cinci factori cheie care determină vulnerabilitatea: comportamentul comercial, designul de piață, factorii structurali și de acces, situația în care se găsește consumatorul, factorii socio-demografici. Motivele de vârstă, sănătate și venit, din actuala definiție, reflectă parțial ultimele două categorii, însă setul de politici derivate din această definiție sunt insuficiente pentru a combate fenomenul în mod eficient.

Sub coordonarea ANRE trebuie elaborat Planul de Acțiune privind sărăcia energetică impus de legislația în vigoarea. Acesta trebuie să reprezinte misiunea unei echipe care să reunească reprezentanți ai tuturor instituțiilor statului vizate de problema sărăciei și eficienței energetice. Planul trebuie să conțină trei tipuri de remedii: financiare (prin sistemul de asistență socială sau directe), non-financiare (ex: nedeconectarea) și de eficiență energetică (structurale). De asemenea, este important ca PNA să clarifice instrumentele metodologice după care sunt culese și agregate date relevante pentru măsurarea fenomenului, astfel încât toate instituțiile implicate în operarea cu datele (INS, Ministerul Muncii, autoritățile locale) să aibă o practică unitară. În prezent, discrepanțele mari între datele oferite de diferite instituții fac dificilă identificarea dimensiunii reale a sărăciei energetice. 2

Regulamentele de furnizare ar trebui modificate astfel încât pentru clienții vulnerabili din motiv de venituri să existe și ajutoare non-financiare (ex: evitarea deconectării în timpul sezonului rece, eșalonări la plată care tin cont de capacitatea clientului de a plati, etc.).

Pentru beneficiarii de tarif social, este necesară regândirea cadrului de acordare a acestei facilități, prin introducerea obligației furnizorului de avertizare a consumatorului după o anumită perioadă de depășire recurentă a tranșelor de consum 1 și 2 social sau prin redimensionarea tranșelor de consum astfel încât acestea să fie adaptate la tiparele de consum ale beneficiarilor.

Ministerul Muncii trebuie să elaboreze criteriile prin care un client casnic poate fi încadrat în categoria clienților vulnerabili din motive de sănătate sau vârstă, procedura prin care un cetățean poate dobândi această încadrare și maniera prin care ea este adusă la cunoștința furnizorului de energie electrică sau de gaz natural. În acest fel s-ar putea aplica în mod real facilitățile nonfinanciare prevăzute de legislația în vigoare. Tot Ministerul Muncii trebuie să precizeze clar, în legea privind acordarea ajutoarelor de încălzire, ce fel de acte justificative pot solicita primăriile potențialilor beneficiari și totodată să impună prioritizarea obținerii datelor pe cale administrativă, de la alte instituții, decât direct de la solicitanți. Prin astfel de măsuri de debirocratizare s-ar realiza și o destigmatizare a beneficiarilor și s-ar reduce semnificativa eroare de excluziune pe care am am identificat-o în analiza datelor. În același timp, s-ar reduce costurile administrative cu acordarea ajutoarelor și s-ar reduce riscul ca potențialii beneficiari să abandoneze procesul din cauza birocrației. Evident, o astfel de măsură ar fi facilitată de introducerea urgentă a ajutoarelor pentru încălzire în sistemul informatizat al beneficiilor sociale.

În ceea ce privește accesul la electricitate, este necesară elaborarea unui plan de acțiune la nivelul Guvernului prin colaborare cu autoritățile locale (prefecturi, consilii județene, primării).

Date fiind procedurile complicate de încheiere a contractelor de furnizare de energie electrică, este necesară simplificarea acestora, în sensul digitalizării contractării acolo unde este posibil, eliminării actelor doveditoare privind proprietatea locuinței, precum și a Avizului Tehnic de Racordare. În același timp, pentru a nu adânci prăpastia digitală, în comunitățile cu acces precar la Internet, ar trebui regândit rolul asistenților sociali în sensul intervenției proactive a acestora pentru a îndruma gospodăriile marginalizate în accesarea drepturilor care li se cuvin. Totodată, deschiderea oamenilor spre consiliere creează o oportunitate pentru ca furnizorii să folosească servicii de mediere comunitară în vederea alegerii planurilor tarifare optime, rezolvării problemelor legate de racordare și plată, etc.

Nu în ultimul rând, recomandăm corectarea diferențelor mari între cuantumurile ajutoarelor în funcție de tipul de combustibil (în special între gaze/ electricitate și lemne), creându-se echitate între formele de încălzire. De asemenea, recomandăm eliminarea condiționării ajutorului pentru încălzirea pe bază de electricitate de inexistența altei surse de încălzire, astfel încât ajutorul pentru electricitate să poată fi acordat ca un supliment.


Citește raportul intergral

Citește Policy Brief-ul