#ONGprezent! vorbește despre provocările cu care ONG-urile din România se confruntă în această perioadă. Despre soluțiile și inițiativele pe care le-au pornit pentru a trece cu bine de ea, atât pentru angajații și voluntarii lor, cât mai ales pentru benefiarii pentru care lucrează.

Facem o serie de interviuri cu organizații mari și mici, din toate domeniile de activitate, de la oraș sau din mediul rural, de peste tot din țară. Vrem să ne ținem la curent și să ne inspirăm unii pe alții, să ne sprijinim și să ne unim forțele, dacă e nevoie. Să fim prezenți, atenți, să avem grijă și să contribuim cu cât putem la eforturile pe care le fac autoritățile publice, mediul privat, mediul academic și mass media în aceste zile.

 

Ioana Sandescu Bauer
Director eLiberare

 

 

Cum s-a schimbat activitatea organizației în contextul pandemiei noului coronavirus? Care sunt provocările cu care vă confruntați sau cu care estimați că vă veți confrunta?

Echipa noastră este în permanență implicată în activități care necesită deplasări. O componentă importantă pe care am dezvoltat-o este partea de sesiuni de formare pentru diferite categori de actori din societatea civilă și instituți le statului. De obicei, ne alegem locați le în funcție de nevoile pe care le identificăm la nivel național, astfel că de la începutul anului am fost deja în 5 alte județe pentru a ține ateliere pe prevenirea traficului de persoane și pe impactul traumei asupra supraviețuitorilor și a îngrijitorilor acestora.

Când ne-am întors de la ultima activitate, pe 5 martie, deja simțeam că lucrurile aveau să se schimbe.

Amânam de ceva vreme să batem în cuie niște locați și date pentru evenimente vi toare, iar câțiva colegi aveau în plan să facă și niște deplasări mai lungi, unele în zone în care epidemia era deja în plină explozie.

Pentru mine acela a fost momentul în care mi-am dat seama că fiecare din noi va trebui să ia niște decizi complicate în perioada care urmează: normalul avea să se schimbe, iar planurile la care lucrasem cu atâta grijă și precizie urmau să fie aruncate în aer cine știe pentru cât timp. Lucrăm de acasă toți de pe 12 martie și de atunci am anulat și toate evenimentele cu public. A fost o decizie grea, deoarece asta înseamnă reprogramări, amânări pe proiecte și dispariția aproape completă a activităților unor membri din echipă, însă cred că aici este primul pas în a ne arăta responsabilitatea atât față de cei alături de care lucrăm, cât și față de comunitățile în care trăim.

Care e impactul tuturor acestor provocări și situații la adresa beneficiarilor voștri?

Victimele traficului de persoane de multe ori sunt ascunse chiar sub ochi noștri. Am ajuns să dezvoltăm o desensibilizare la cazurile de exploatare, fie pentru că - în mintea unora - traficul de persoane este doar despre poveștile senzaționaliste prezentate la TV, sau din cauză că de mici vedem scenariul copi lor forțați să cerșească sau a oamenilor disperați care își caută împlinirea prin alte țări și ajung victime.

În contextul pandemiei, temerea noastră este că aceste persoane o să fie și mai greu de identificat, iar oameni vor fi și mai puțin deschiși în a raporta cazurile de exploatare pe care le văd. Întotdeauna atragem atenția că a ști despre un caz de trafic de persoane nu este același lucru ca a-l prezenta organelor competente (poliție, protecția copilului etc.). Astfel, în plină isterie generalizată, câți dintre noi se vor mai opri pentru a semnala ceea ce ni se pare suspect în cazul unor persoane vulnerabile?

De asemenea, pe termen lung, vom resimți efectele economice a acestei crize. Avem deja anunțați 200.000 de șomeri. Cine știe până la finalul acestei crize câți alți oameni vor îngroșa această statistică?

Oameni vor fi disperați să își repună viața în normalitate, iar asta poate însemna inclusiv acceptarea unor oferte de muncă extrem de riscante și dubioase care să rezulte în exlploatarea lor, atât în România, cât și peste hotare.

Ați demarat inițiative noi în acest context, ne poți spune în ce constau și dacă au rezultatele scontate?

Cred că e important de menționat că astfel de momente de răscruce vin și cu niște oportunități unice.

Organizația noastră a mai trecut prin momente dificile, nu că ar suporta comparație cu situația globală, însă am avut propri le noastre crize de administrat. Un program pe care îl desfășurăm acum și care este printre puținele care nu necesită adaptare în perioada aceasta este distribuirea de resurse educaționale pe tema preveniri traficului de persoane și a rezultat tocmai dintr-o astfel de situație.

În 2016, deoarece nu mai aveam fonduri pentru a trimite fizic materiale de tipul flyerelor sau a suporturilor de lecți către școlile care doreau să susțină ateliere pe tema traficului de persoane, am digitalizat complet resursele noastre pe care le oferim profesorilor. Am creat o prezentare, un suport de curs, flyere digitale, un manual de acțiune, am încorporat materiale video, iar tot procesul a fost transferat în online: de la comandă, la eliberarea adeverinței de participare. De atunci, am ajuns la peste 5000 de profesori și 600.000 de elevi. Frumusețea programului este că el s-a intensificat acum, deoarece dascăli sunt dornici să aibă resurse pe care să le poată folosi pe platforme online, iar prioritizarea noastră de a face cât mai accesibile resursele dă roade.

De asemenea, am decis să ne folosim de experiența aceasta din online pe domeniul educațional pentru a digitaliza și alte resurse. Astfel, materialul pe care l-am dezvoltat pe traumă l-am transformat într-o platformă online: www.rezilienta.eu. Cred că fiecare din noi putem beneficia de pe urma unor obiceiuri care să ne crească reziliența în perioade dificile. Fie că suntem profesioniști din prima linie, sau părinți forțați să învățăm să lucrăm de acasă alături de copi i noștri, există lucruri practice pe care le putem integra în noua noastră rutină astfel încât să ieșim din asta mai întăriți și cu abilități noi. Vă invit pe toți să parcurgeți întrebările de pe www.rezilienta.eu și, de ce nu, să înepeți cu un plan personalizat de îngrijire de sine. Ce alt moment mai bun decât o pandemie mondială?

Cum consideri că ne putem sprijini reciproc, ca ONG-uri, în următoarea perioadă?

Cred că e foarte important să ieșim fiecare din cutia noastră. Ca ONG-uri, este foarte important să rămâi concentrat pe ce faci, pentru că altfel nu răzbești. De cele mai multe ori, ținem capul jos și muncim din greu pentru că știm ce impact vrem să avem. În astfel de momente, cred ca e important să ne concentrăm pe tot ecosistemul și să ne asigurăm cu suntem TOȚI ok. E foarte ușor când sari din cal în cal și din email în email să ajungi la final de zi epuizat și să intri în modul de supraviețuire, însă noi am decis să fim intenționali în a-i întreba și pe alți cum sunt. Oameni sunt bombardați cu cereri de donați pentru nevoi urgente, astfel unele nevoi rămân neacoperite, așa că e important să fim deschiși și generoși chiar dacă

situația te îndeamnă fix la a face invers. Practic, cred că se traduce în #solidaritate nu doar față de beneficiari, dar și între noi. Așa că ușa noastră este deschisă pentru că la final vrem ca fiecare să ieșim din asta mai puternici, mai uniți și mai determinați să avem un impact în comunitățile pe care le deservim. 

Ce mesaj ai avea de transmis publicului Știri.ong?

Știu că sună banal, dar chiar cred ca e important ca fiecare să ne menținem speranța! Când lucrezi în domeni deja dificile, o altă provocare peste cele de zi cu zi te poate da peste cap, însă cred că atâta timp cât nu lăsăm frica să ne paralizeze și luăm fiecare zi cum vine, o să răzbim și o să putem învăța fiecare ceva din asta. Multă sănătate să avem și deschidere față de cei din jur (chiar dacă de data asta o facem în timp ce #stămacasă).

 

eLiberare este o mișcare socială împotriva traficului de persoane și a exploatării sexuale în România.