#ONGprezent! vorbește despre provocările cu care ONG-urile din România se confruntă în această perioadă. Despre soluțiile și inițiativele pe care le-au pornit pentru a trece cu bine de ea, atât pentru angajații și voluntarii lor, cât mai ales pentru benefiarii pentru care lucrează.

Facem o serie de interviuri cu organizații mari și mici, din toate domeniile de activitate, de la oraș sau din mediul rural, de peste tot din țară. Vrem să ne ținem la curent și să ne inspirăm unii pe alții, să ne sprijinim și să ne unim forțele, dacă e nevoie. Să fim prezenți, atenți, să avem grijă și să contribuim cu cât putem la eforturile pe care le fac autoritățile publice, mediul privat, mediul academic și mass media în aceste zile.

Mara Niculescu
Fundraising și Parteneriate Teach for Romania

Cum s-a schimbat activitatea organizației în contextul pandemiei noului coronavirus? Care sunt provocările cu care vă confruntați sau cu care estimați că vă veți confrunta?

Fix înainte de pandemie, am terminat strategia noastră pentru următorii 5 ani. În ianuarie, discutam despre extindere - să recrutăm și să aducem profesori susținuti de Teach în mai multe județe și mai multe școli din România, despre școli intensive, despre aducerea resurselor și metodelor Teach către profesorii din sistemul public, despre educație digitală, despre programe de formare didactică acreditate, despre o școală pilot Teach for Romania, unde profesorii pot face practică, si multe alte lucruri. Planurile noastre rămân aceleași. Ramânem convinși că asta este ce trebuie să facem. Gândindu-ne la cum va arată sistemul educațional de stat post-COVID și la oportunitățile de reformă post-criză, suntem convinși că toate lucrurile pe care ni le-am propus la începutul anului acestuia sunt mai relevante și mai importante ca niciodată - combaterea inechității în educație și digitalizarea educației publice. În sensul acesta, COVID nu ne-a făcut să ne schimbăm activitatea, cât mai degrabă, ne-a învățat sa fim mai agili și ne-a motivat să apăsăm pedala de accelerație. Și nu numai că rămânem ambițioși, dar credem că se și poate. De exemplu, acum terminăm recrutarea profesorilor care vor intra la catedră în toamnă, iar obiectivul nostru a fost extinderea în Moldova și în zona Clujului. Pariul pe care l-am făcut a fost să găsim suficienți aplicanți, mai ales în contextul actual. Ni s-a răspuns cu un DA puternic - am primit peste 2000 de aplicații pentru aproximativ 60 poziții. Într-un timp destul de rapid, am reușit să mutăm toate procesele noastre online, de la selecția candidaților și job-shodowing pentru următoarea generație de recruți.

Care e impactul tuturor acestor provocări și situații la adresa beneficiarilor voștri?

La nivel mai operațional, cea mai mare parte a profesorilor noștri a păstrat legătura cu elevii și am predat așa cum s-a putut, pe internet, la telefon, prin mesaje, de pe tabletă, de pe telefonul părinților sau al unui vecin. Iar acolo unde digital chiar nu a fost cu putință, profesorii au venit cu soluții rapide de criză - o profesoară din Garcini, de exemplu a găsit un partener în Brașov care să o ajute cu printarea materialelor pentru copii pe care le-a trimis apoi prin curier în sat. Asta nu înseamnă că nu avem provocări, noi și tot sistemul de educație publică din România.

O parte semnificativă dintre copiii cu care lucrează profesorii noștri nu au acces la tehnologie și încercăm să răspundem acestei provocări cu resurse din comunitatea noastră de susținători. Dar problema infrastructurii digitale pentru educație ne depășește - estimări neoficiale din consultații cu câteva mii de profesori prin platforma Școala pe Net ne indică faptul că ar putea exista până la 1 milion de copii în România care nu au acces la tehnologia necesară derulării orelor în online.

Apoi, mai este chestiunea pregătirii profesorilor și a elevilor să facă această schimbare la educație online - managementul clasei, didactica online sunt cu totul diferite de ce se întamplă la clasă. Există foarte puțini profesori din învățământul public, pregătiți pentru a face această schimbare, iar asta nu din lipsa interesului, ci pur și simplu pentru că nu au fost instruiți. Profesorii buni nu se nasc așa, antrenamentul, mentoratul, dezvoltarea profesională îi aduce în acel punct. Iar acestea sunt strict provocările „educaționale." Dar, accesul la educație este o problemă socio-educatională - inegalitățile economice și sociale dintre rural/peri-urban si urban-mare încep să se vadă extraordinar de clar și de dureros zilele acestea. Lucrăm în comunități în care accesul la alimente și bunuri de bază devine o problemă, unde familii întregi nu mai au surse de venit. Și este impropriu să vorbești despre educație de calitate cu stomacul gol.

Înainte de criza COVID, aproape jumătate din copiii României se aflau la riscul sărăciei și excluziunii. Asta insemnă că erau la un șoc, la o concediere, la o neșansă, de saracie. Criza provocată de COVID ne va arăta, probabil, foarte concret ce înseamnă "la risc de săracie", iar în contextul acesta ni se pare că este foarte important sa continuăm ceea ce facem.

Pe de altă parte, în această perioadă, ONG-uri și decidenți, părinți din toate mediile sociale și-au dat seama mai mult ca oricând de importanța educației și de cât de dificilă este alegerea acestei opțiuni profesionale. Inclusiv în comunitățile cele mai vulnerabile în care lucrăm, părinții și-au dat seama că educația e viitorul și-și încurajează copiii să își continue studiile.

Ați demarat inițiative noi în acest context, ne poți spune în ce constau și dacă au rezultatele scontate?

Pentru început, imediat ce școlile s-au închis pe 11 Martie, cea mai mare parte a profesorilor noștri au continuat să predea, cu sprijinul organizației și a comunității. Mulți dintre ei s-au adaptat și au găsit soluții pentru a păstra contactul cu copiii de la clasă, cu ajutorul și prin solidaritatea comunității, pe internet sau dictând lecții la telefon, în clase virtuale la care se loghează copii de pe propriile lor telefoane, sau prin discuții individuale seara, după ce se întorc părinții de la muncă. Apoi, in 5 zile de la închiderea școlilor am lansat împreuna cu trei alte ONG-uri și în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale, Școala pe Net, o platformă gratuită cu resurse și sfaturi pentru profesorii care doresc să mute orele în online. De 3 săptămâni am pornit o campanie de informare cu resurse și sfaturi de la tutorii noștri și de la partenerii noștri pentru părinți „Acasă Împreună cu Copiii".

În același timp, ne gândim la implicațiile pe termen lung ale acestei crize, și învățăm din aceste luni de experimente frenetice despre ce am făcut bine, ce este scalabil ți ce trebuie construit pentru a digitaliza educația publică. Ne vom ajusta programul ca profesorii susținuti de Teach să fie digital-ready, astfel încât de anul viitor să poată face școala în clasă și online în paralel. Dar miza noastră este, din nou, să pilotăm, să testăm ce soluții merg în și pentru sistemul public, care să se poată replica la scară mai largă.

Cum consideri că ne putem sprijini reciproc, ca ONG-uri, în următoarea perioadă?

Oamenii din inovație și dezvoltare tot spuneau de câțiva ani că provocările secolului 21 sunt complicate si multifatețate, că practic nu putem separa combaterea sărăciei de sănătate și de educație, că nu putem să ne gândim la soluții de dezvoltare economică sustenabilă fară să ne gândim la mediu și așa mai departe. Criza COVID a venit ca un studiu de caz cât se poate de brutal și concret - această perioadă nu este numai despre o criză medicală, ci și una economică și socială, cu impact în educație, administrație publică, etc. Cred că cel mai bine ne putem susține lucrând împreună. Am văzut asta și în primele săptămâni ale crizei - suntem profund recunoscători tuturor partenerilor care ne susțin în efortul nostru de a continua orele, de exemplu celor care ne ajută să aducem echipamente tehnologice copiilor care nu au cum să se conecteze online cu profesorii lor. Pe viitor putem fi chiar mai ambițioși la a lucra împreună. Nu poți face educație cu sărăcie, nu poți face asistență socială fără administrație publică prietenoasă, nu poți face sănătate fără integritate și combaterea corupției. Nici unul dintre noi nu poate face nimic sustenabil de unul singur.

Ce mesaj ai avea de transmis publicului Știri.ong?

Da, suntem într-un moment de criză în care fiecare minut contează, trebuie să răspundem rapid și să contribuim cu toate resursele pe care le avem să stingem vreun incendiu sau altul. Dar i-aș încuraja, de asemenea, pe prietenii și partenerii noștri din societatea civilă să facă un pas înapoi și să privească cu îndrăzneală momentul post-criză. Să vină cu propuneri și idei ambițioase și curajoase. De exemplu, până mai alaltăieri, digitalizarea serviciilor publice, digitalizarea educației, era o discuție destul de teoretică, cel mult despre optimizări. Dar luând în considerare ce am învățat în ultimele două luni, cum ar arăta o Românie realmente digitală, pentru toată lumea?

 

În cadrul Teach for Romania, cei mai valoroşi tineri din România sunt pregătiţi ca profesori inspiraţionali şi sprijiniţi pentru a deveni lideri în educaţie.