#ONGprezent! vorbește despre provocările cu care ONG-urile din România se confruntă în această perioadă. Despre soluțiile și inițiativele pe care le-au pornit pentru a trece cu bine de ea, atât pentru angajații și voluntarii lor, cât mai ales pentru benefiarii pentru care lucrează.

Seria a fost inițiată în martie 2020, odată cu declanșarea stării de urgență generată de virusul SARS-CoV-2, propunându-și să reflecte implicarea și mobilizarea extraordinară a organizațiilor neguvernamentale din România. Până în prezent au fost publicate 99 de interviuri, cel de mai jos fiind numărul 100. Pentru că este un interviu aniversar, de data aceasta cei care răspund întrebărilor sunt chiar oamenii care stau în spatele #ONGprezent, echipa de la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, care lucrează la acest proiect de patru luni încoace: Iuliana Rada, coordonator comunicare, Alex Miroiu, redactor Știri.ong și specialist comunicare, Laurențiu Pleșca, asistent de proiect și Simona Adam, coordonator Fondul pentru Inovare Civică.

#ONGprezent! este un proiect editorial al Știri.ong, platforma de știri de bine despre sectorul ONG, inițiative civice, ONG-uri, campanii de CSR, finanțări și multe altele. Știri.ong a fost creat și este administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile începând cu anul 2008.

1. Cum ați pornit această serie? Ce ați vrut să transmiteți prin denumirea campaniei, #ONGprezent?

Iuliana: Pentru noi, la FDSC, zilele de 11 sau 12 martie au fost ultimele pe care le-am petrecut la birou. Totul a fost pe repede înainte, nu era foarte clar ce se întâmplă sau cât o să dureze, cert este că ne-am relocat fiecare acasă la el, iar imediat după weekendul acela a început starea de urgență. Ne-am reîntâlnit online, luni, și în timp ce ne făceam treburile obișnuite de lucru, nu puteam ignora agitația acelor zile și mai ales veștile și telefoanele care veneau din toate părțile, în cazul nostru de la organizații, foarte multe dintre ele mobilizându-se în acest interval de timp foarte scurt pentru a ajuta pe unde era nevoie – echipamente, alimente pentru spitale, măști, dezinfectanți etc.

Simțeam și noi nevoia să facem ceva, cu sufletul și gândul eram acolo, cu organizațiile, dar fizic eram acasă, în fața calculatorului. Și-atunci am zis, de ce să nu povestim ce fac aceste organizații, peste tot prin țară, dacă tot avem acest canal de știri care ajunge la multă lume, și dacă tot comunicăm cu organizațiile? Haide să documentăm toate lucrurile astea, să fim utili și din acest punct de vedere.

Despre asta discutam vineri, pe 13 martie, printre zeci de telefoane și cifre la televizor, cu numărul crescând de persoane care începeau deja să fie diagnosticate cu SARS-CoV-2. Luni, pe 16, am lucrat la concept, setul de întrebări și identitatea vizuală, primele mailuri către organizații au plecat marți, pe 17 martie, iar miercuri am publicat primul interviu. A fost o super mobilizare, nouă ni se părea că a trecut deja prea mult timp și trebuie să ne grăbim să începem să publicăm interviurile, dar dacă mă uit acum înapoi, nu trecuse nici măcar o săptămână!

Denumirea campaniei a fost rezultatul unui scurt brainstorming telefonic cu un coleg, în lunea aceea de 16 martie. Ceva de genul „Hei Vlad, ai 5 minute? Hai că trebuie să ieșim repede cu o denumire pentru seria aceasta nouă de interviuri; să fie catchy, ușor de ținut minte, în română, să cuprindă cuvântul ONG și să fie energic, mobilizator”. Simplu, nu? J Ei bine, brainstorming-ul a ținut vreo 7-10 minute, din câte îmi aduc aminte. Și am ieșit cu #ONGprezent!, un fel de strigatul catalogului, cu prezență de 100%, așa cum s-a dovedit a fi implicarea ONG-urilor în toată perioada stării de urgență și nu numai. Și cum sunt convinsă că va fi și de acum încolo, oricând va fi nevoie.

Am vrut să lansăm o serie de interviuri simplă, care să arate organizațiile așa cum gândesc și sunt ele, cu greutățile, bucuriile și realitățile lor, și mai ales cu oamenii care le alcătuiesc. De aceea nici nu am intrat vreodată să edităm sau să cenzurăm ceea ce ne-au trimis ele ca răspuns la cele 5 întrebări ale interviului și nici nu o s-o facem vreodată. Credem că e mai important ca organizațiilor să li se dea o voce și platforma pe care să se exprime, mai degrabă decât să exceleze în metafore și cuvinte frumoase. Acestea vor veni cu timpul și cu experiența, și nu vor putea niciodată să țină locul pasiunii, determinării și implicării oamenilor care lucrează sau fac voluntariat în sectorul ONG. Iar ceea ce ne-au transmis până astăzi cele 99 de organizații care au răspuns la interviuri a arătat exact acest lucru – oricât de dificil ar fi și câte greutăți ar întâmpina, organizațiile și oamenii lor nu vor ezita niciodată să se mobilizeze, să găsească soluții, să ne scoată pe toți din zona noastră de confort și detașare din fața ecranului și să ne ducă în lumea reală, zilnică, din comunitățile de peste tot din țară. Acesta e rolul acestei serii de interviuri: să ne arate România reală, și felul în care organizațiile neguvernamentale o ridică, o ajută să crească, fiind, pentru început, PREZENTE.

2. Cum a fost la început, în primele două luni, în plină stare de urgență?

Alex: Primele două luni au fost în mod cert marcate atât de nesiguranță , cât și de adrenalina unei curse contra-cronomentru, de supraviețuire și de adaptare la această situație cu totul și cu totul nouă; felul în care eram învățați să facem lucrurile nu mai era acum unul folositor, organizațiile fiind nevoite să învețe rapid și din mers cum să își mențină activitatea pe linia de plutire.

Laurențiu: Comunicarea în perioada stării de urgență a reprezentat un punct cheie pentru societatea civilă. Cu toate că persoanele intervievate erau angrenate într-un lung șir de activități, acestea și-au găsit o portiță în programul încărcat pentru a comunica cu publicul care a fost foarte receptiv, iar această chestiune este una foarte încurajatoare. După mine, această serie de interviuri a reușit să aducă mai aproape inițiativele organizațiilor neguvernamentale de cititori/beneficiari și desigur s-a solidarizat mai ales cu ONG-urile care au avut cel mai mult de suferit (sistarea activității, întreruperea proiectelor la firul ierbii, dar și reducerea personalului).

3. Cum ați convins oamenii din cele 99 de organizații să vă răspundă la interviu?

Alex: Ne-am inspirat din natură și am aplicat un model de dispersie „din aproape în aproape”, îndreptându-ne inițial cu invitația de a participa la seria #ONGprezent! către organizațiile pe care le cunoșteam mai bine, cele care au făcut sau încă fac parte din programele de finanțare gestionate de noi în cadrul FDSC, ca mai apoi să deschidem dialogul și cu altele dornice de a împărtăși publicului nostru felul în care au reușit să meargă mai departe în perioada asta plină de provocări. O surpriză foarte plăcută au reprezentat-o organizațiile care au urmărit seria de interviuri și au venit ele la noi cu rugămintea de a include și experiența lor.

Laurențiu: Din punctul meu de vedere, o echipă puternică și monolită cum este echipa de la Știri.ong, poate să ducă la bun sfârșit o multitudine de obiective. Iar a convinge 100 de lideri/persoane de comunicare ale unor ONG-uri a fost pe cât de challenging, pe atât de plăcut. Acolo unde există dorință, există o cale, iar insistența trebuie să persiste pentru a putea ajunge la scopul propus.Organizațiile s-au lăsat ușor convinse, ba chiar unele au insistat să participe la interviu, mai ales că mass-media tradițională avea subiecte care aduceau un rating mai mare, cum ar fi scandalurile și luptele politice. 100 and counting – nu ne putem opri la această cifră aniversară, pentru că încă mai persistă cererea ONG-urilor de a fi auzite și a le fi recunoscute activitățile pe care le-au făcut în a ajuta întreg sistemul medical, persoanele vulnerabile, atât cele cu dizabilități, cât și cele în etate.

4. Care dintre interviuri v-a mers cel mai mult la suflet? De ce?

Simona: Întrucât m-am alăturat recent FDSC și Fondului pentru Inovare Civică, informațiile despre foștii grantee se ascundeau (uneori prea bine) în spatele rapoartelor de monitorizare sau a unor articole despre proiectele implementate. Așa că nu mi-a rămas decât să mă bucur de interacțiunea (chiar și pe email) cu aceștia și că pot să îi cunosc prin cuvintele lor, într-o perioadă plină de vulnerabilitate și de curaj. Pentru că aceste interviuri sunt despre adaptabilitate, curaj și muncă la firul ierbii, pentru ceilalți.

Alex: Îmi este greu să le privesc individual pentru că în cazul meu toate mi-au mers la suflet. Pentru mine fiecare interviu a reprezentat, de altfel, o voce care se alătură unei alteia, care se alătură la rândul ei alteia și pe măsură ce ne apropiam de interviul cu numărul 100 era deja clar că mesajul este unul comun, că felul în care ne-am mobilizat în perioada asta, că nevoile de bază pentru care am luptat și încă luptăm sunt aceleași pentru toți și că pasiunea și dedicarea pentru binele beneficiarilor noștri este ceva ce caracterizeaza sectorul, mai ales în timpuri de mare încercare.

Laurențiu: Desigur că interviurile cu organizațiile care s-au implicat plenar în ajutorarea sistemului sanitar/medical mi-au atins o coardă sensibilă. Având persoane în familie, medici în prima linie, nu am fost decât recunoscător să citesc răspunsurile pline de entuziasm ale organizațiilor care s-au implicat în a ridica un spital, a livra echipamente medicale (inclusiv ATI), măști de protecție, dar și viziere în toată țara cât și peste Prut. În pofida lucrurilor făcute și nefăcute, am simțit în toate cele o sută de interviuri faptul că societatea civilă s-a mobilizat când statul avea cea mai mare nevoie.

5. Cum sunt organizațiile, cum ați comunicat cu ele dincolo de interviuri?

Alex: Organizațiile sunt cu mânecile suflecate, trudesc din zor să își reinventeze activitățile, să găsească urgent noi surse de finanțare și tânjesc după momentul în care vor putea spune că lucrurile se îndreaptă spre mai bine. E greu. Toată lumea este prinsă într-un ritm alert, dar chiar și așa a existat o disponibilitate fantastică pentru dialog și pentru a ne lăsa să punem puțin reflectorul pe munca lor.

Laurențiu: Cred cu tărie că majoritatea organizațiilor au dat tot ce e mai bun din ele. Nu pot să spun că a fost foarte ușor în a comunica cu toate organizațiile, din cauza timpului liber redus. Totuși, ONG-urile românești au fost majoritar open-minded, au fost receptive și implicate în totalitatea programelor, de la proiecte naționale, până la cele mai mici proiecte. Dacă un proiect are chiar și un singur beneficiar, acesta schimbă realitățile, așa că este motivant atunci când vezi că și organizațiile mici cu resurse foarte limitate au avut vocația necesară de a ajuta în această perioadă foarte grea nu doar pentru România, cât și la nivel mondial.

6. Ce urmează de acum încolo?

Iuliana: Continuăm seria #ONGprezent! și o ducem către România dincolo de pandemie. Vom continua să publicăm interviuri și avem în minte două mari speranțe: prima ar fi că situația se stabilizează și nu mai ajungem într-o nouă stare de urgență, care ar da cu totul peste cap activitățile organizațiilor, și așa destul de afectate de actuală criză, și cea de-a doua, că reușim să ajungem la cât mai multe organizații de peste tot din țară, care poate nu sunt cunoscute de noi aici la București, dar fără de care comunitățile locale nu ar reuși să o ducă la capăt.

Așa cum spuneam mai devreme, vrem să arătăm sectorul ONG așa cum este el, și mic, și mare, și vizibil, și mai puțin vizibil. Eforturile noastre se vor îndrepta spre aceste organizații mai mici, locale, grass roots, despre care vrem să scriem, și cărora vrem să le dăm ocazia să vorbească despre ceea ce fac, ce simt, ce au nevoie, ce gândesc ele. Ar mai fi ceva – vrem ca organizațiile să înceapă să vorbească mai mult între ele, vrem să își citească unele altora interviurile, să se inspire, să lege prietenii și colaborări, să ne caute, să se caute unele pe altele – să fim comunitatea pe care încercăm să o construim prin proiectele pe care le derulăm.

#ONGprezent! devine astăzi proiect editorial de sine stătător pe Știri.ong, nu mai este doar unul temporar. Iar odată cu aceasta vă lansăm invitația de a ne spune chiar voi despre organizații la care noi încă nu am ajuns, dar pe care voi le cunoașteți, și știți că au ce să ne povestească. Haideți să strigăm împreună catalogul, aici pe Știri.ong, și aici și acolo, oriunde în țară, de fiecare dată când este nevoie de sprijin. Să spunem Prezent! fiecare dintre noi atunci când e nevoie, ONG-iști sau cetățeni, tineri, vârstnici, online sau offline.

 

*****

#ONGprezent! vorbește despre provocările cu care ONG-urile din România se confruntă în această perioadă. Despre soluțiile și inițiativele pe care le-au pornit pentru a trece cu bine de ea, atât pentru angajații și voluntarii lor, cât mai ales pentru benefiarii pentru care lucrează.

Facem o serie de interviuri cu organizații mari și mici, din toate domeniile de activitate, de la oraș sau din mediul rural, de peste tot din țară. Vrem să ne ținem la curent și să ne inspirăm unii pe alții, să ne sprijinim și să ne unim forțele, dacă e nevoie. Să fim prezenți, atenți, să avem grijă și să contribuim cu cât putem la eforturile pe care le fac autoritățile publice, mediul privat, mediul academic și mass media în aceste zile.

Pentru a citi cele 99 de interviuri publicate până în prezent, accesați www.stiri.ong/ong-prezent.