#ONGprezent! vorbește despre provocările cu care ONG-urile din România se confruntă în această perioadă. Despre soluțiile și inițiativele pe care le-au pornit pentru a trece cu bine de ea, atât pentru angajații și voluntarii lor, cât mai ales pentru benefiarii pentru care lucrează.

Facem o serie de interviuri cu organizații mari și mici, din toate domeniile de activitate, de la oraș sau din mediul rural, de peste tot din țară. Vrem să ne ținem la curent și să ne inspirăm unii pe alții, să ne sprijinim și să ne unim forțele, dacă e nevoie. Să fim prezenți, atenți, să avem grijă și să contribuim cu cât putem la eforturile pe care le fac autoritățile publice, mediul privat, mediul academic și mass media în aceste zile.

Ingrid Băltărețu
Digital Communication Manager Hope and Homes for Children România

Cum s-a schimbat activitatea organizației în contextul pandemiei noului coronavirus? Care sunt provocările cu care vă confruntați sau cu care estimați că vă veți confrunta?

Pandemia a declanșat o criză umanitară deloc surprinzătoare pentru noi, cei care luptăm împotriva sărăciei de peste 21 de ani. S-au înmulțit strigătele de ajutor ale familiilor pentru care criza medicală s-a transformat în criza economică. Aceste familii erau oricum fragile și înainte de această criză, acum au nevoie cu atât mai mult de ajutorul nostru. Și trebuie să le fim alături într-un an în care inițiativele noastre de fundraising sunt îngreunate fie de anularea unor evenimente, fie de tendința, firească de altfel, de sprijinire a sistemului medical, în detrimentul celorlate domenii (social, educație, mediu).

Care e impactul tuturor acestor provocări și situații la adresa beneficiarilor voștri?

Principalul risc pe care copiii din familiile vulnerabilizate de criză îl resimt a fost și încă rămâne riscul instituționalizării, riscul ca mama și tata să fie nevoiți să-și încredințeze copiii statului pentru că nu se pot hrăni, au ajuns în stradă sau în alte situații disperate. Altfel spus, tot efortul nostru de a ajuta aceste familii să-și capete independența și demnitatea a fost zădărnicit de lipsa unei minime protecții. Tot ceea ce am putut să facem a fost să evaulăm situațiile și solicitările și să răspundem celor mai critice, respectiv hrană și adăpost pentru cei fără niciun ajutor.

Am făcut și facem intervenții în 13 județe din țară și avem în vedere sprijinirea a circa 500 de beneficiari - copii și familiile lor, precum și tineri ieșiți din sistemul de protecție a statului - cărora încercăm să le asigurăm fie o locuință, prin plata chiriei și/sau a utilităților, fie hrana zilnică, prin acordarea de tichete sociale, pachete de alimente, bunuri de igienă sau produse de bază.

Ați demarat inițiative noi în acest context, ne poți spune în ce constau și dacă au rezultatele scontate?

Nu au fost neapărat inițiative noi. Intervențiile noastre curente în programul de prevenire a separării copilului de familie așa arată: sprijinim familiile cu ceea ce au nevoie, o perioadă de timp, până când se pot pune pe picioare și devin independenți. Ceea ce a fost diferit a fost dimensiunea acestei crize umanitare, volumul cererilor primite. Suntem în continuare în fața unor cerințe de finanțat, iar eforturile noastre chiar și în aceste condiții limitative de lucru, au devenit enorme pentru a strânge sumele de bani necesare pentru acoperirea tuturor solicitărilor venite dinspre beneficiarii fundației. Campania pe care am lansat-o în luna aprilie, numită Ajut din Inimă, transmite mesajul solidarității și vorbește despre nevoia pe care fiecare dintre noi o simțim, cea de a face bine.

Cum consideri că ne putem sprijini reciproc, ca ONG-uri, în următoarea perioadă?

Reacția dată de către societatea civilă și ONG-uri acestei crize medicale a demonstrat agilitate, transparență, profesionalism. Sunt calități ale domeniului non-profit din România, un domeniu format din oameni care de zeci de ani suplinesc ceea ce statul nu poate încă să ofere. Sprijinul pe care ni-l putem acorda reciproc înseamnă de fapt păstrarea unei bune comunicări și respectarea acestor valori comune, care au făcut ca oamenii din jurul nostru să aibă încredere în cum le folosim donațiile.

Ce mesaj ai avea de transmis publicului Știri.ong?

Ne dorim să arătăm societății această oglindă a crizei umanitare în care ne aflăm, în care oameni ca mine și ca tine s-au trezit fără slujbe, fără venituri, fără o rețea de sprijin, și au fost aduși de disperare în fața încredințării copiilor lor în grija statului. Prețul este imens, traumele uneori ireparabile, suferința nu poate fi consolată. Ne dorim să creăm vizibilitate asupra tuturor românilor care trăiesc la marginea societății, în sărăcie extremă, în adevărate ghetouri. Planurile și programele noastre au avut și și vor avea întotdeauna în centrul lor interesul superior al copiilor. Locul copiilor este în familie. Niciunde altundeva.

 

De peste 21 de ani, Hope and Homes for Children România închide centrele de plasament de tip vechi din România și oferă copiilor și tinerilor instituționalizați șansa unei copilării și a unei vieți demne și împlinite.