Material realizat de Laura-Lucia Găvan

 

            Weekendul trecut, Bucureștiul a fremătat, ca în fiecare an la această dată. Și asta pentru că a avut loc Street Delivery, un festival de inițiative și activități care invită la schimbare publicul de toate vârstele. Efervescența aceasta pe care am întâlnit-o ne arată încă o dată că orașele au nevoie și de artere pietonale care să găzduiască evenimente deschise. Am văzut părinți și copii de toate vârstele, bicicliști și alte persoane cu trotinete, mulți oameni la plimbare cu câinele, mulți tineri, mulți studenți, mulți îndrăgostiți plimbându-se de mână/ îmbrățisându-se, toți deschiși, curioși, dornici să învețe lucruri noi și să trăiască noi experiențe, dar și oameni mai în vârstă, direct interesați de temele dezbaterilor și atelierelor care au avut loc.

Anul acesta, am simțit că este ceva diferit, programul nu a mai fost o serie competitivă de workshopuri care de care mai interesante (desi evident că au existat multe ateliere de-a lungul celor trei zile), anul acesta festivalul a fost unul cu aplicare pe cauze civice, lucru care ne bucură mult. Coincidență sau nu, ONG-urile cu cauze și mesaje puternice aveau echipa acolo, gata să prezinte detalii din poveștile proiectelor lor. Și am simțit o energie incredibilă în asta. Parcă dintr-o dată trăiam ca într-o buclă frumoasă cu oameni și inițiative care vor să dezvolte comunitatea, să schimbe mai mult și să ne responsabilizeze și mai mult. Poate că e momentul să devenim actori, din simpli spectatori. Să fi fost oare într-o scenă din Alice în Țara Minunilor? Nu, eram doar pe strada Arthur Verona.

            Chiar la intrare, i-am regăsit pe cei de la Corupția Ucide, prezenți pentru a face cunoscute cererile și răspunsurile în accesul la informații publice, printr-o instalație care încurajează publicul să se angajeze într-un proces interactiv de explorare a documentelor oficiale, în care am găsit panouri cu cereri și răspunsuri trimise către diverse primării. Am descoperit astfel un traseu unic de explorare, o zonă de discuții unde participanții învață cum să acceseze informații publice conform Legii 544/2001.

              Apoi i-am revăzut pe cei de la Străzi pentru oameni, care au creat o serie de activități pentru toate vârstele prin care să invite oamenii la gândire publică și asumare, cu invitația de a semna petiția prin care se propune ideea prin care Calea Victoriei să devină pietonală permanentă în București.

            Poveștile celor de la Între Vecini au fost de-a dreptul inspiraționale, pentru că ne-au arătat cât de mare e nevoia de mici evenimente comunitare și cât de frumos se pot coagula astfel de micro-comunități.

Apoi, cei de la Eyes on the City au adus ateliere creative pentru tineri români și ucrainieni, încă o dovadă că workshopurile de arte vizuale sau de dans contemporan sunt un liant foarte bun pentru adolescenți de diferite naționalități.

Cei de la Ateliere Fără Frontiere au atras atenția publicului prin ateliere de upcycling și prin povești inspiraționale și discuții despre modalități prin care putem creiona comunități mai incluzive, pentru toate categoriile de persoane.

Cei de la AREAL  ne-au convins că orașul ar fi mult mai îmblânzit, iar noi toți mut mai atenți la noi și la ceilalți, dacă “l-am lua la pași de dans”, pentru că laboratorul performativ urban a fost minunat.

Interesant a fost de observat și Șezătoarea Fularul Bunicii, organizată de cei de la Asociația Niciodată Singur, un prilej inedit pentru public de a învăța să tricoteze și de a afla din poveștile seniorilor.

            Echipa Grow Up Romania a susținut un atelier pentru copii, la invitația OAR (Ordinul Arhitecților din România), unde cei mici au creat un personaj care reprezintă orașul București.

Au descris acest protagonist al capitalei ca fiind “distractiv, jucăuș, verde, prietenos, dichisit, dar și tare gălăgios uneori.” 

            Cu adevărat impresionat a fost să vedem atât de multe inițiative care să ia pulsul trecătorilor cu privire la cum dorim să fie comunitatea în care trăim și ce schimbări considerăm că sunt necesare pentru asta, de la Străzi pentru oameni, la Între Vecini, Ateliere fără Frontiere și nu în ultimul rând cei de la Asociatia Prometeu -Educatie si Dezvoltare Personala. De la ei am aflat și de festivalul Om cu Om care va avea loc între 7-29 octombrie, ceea ce se anunță o altă inițiativă faină de dezvoltare comunitară.

            Weekendul a fost animat și de dezbaterile celor de la Intercalat care, la Masa Comunității, au pornit discuția despre superputerile tehnologiei Blockchain și AI. Au invitat astfel publicul să descopere cum aceste inovații pot face lumea mult mai eficientă, de la transferuri bancare mai sigure, până la diagnostic medicale mai precise și tratamente personalizate?

 

            De departe unul din cele mai importante puncte de interes din traseul și programul Street Delivery de anul acesta a fost cel de la Centrul de resurse juridice, care a organizat un mini-spectacol și o dezbatere. Dezbaterea a avut ca invitat special al dialogului pe Ovidiu Vanghele, de la Centrul de Investigatii Media, jurnalistul de investigație care, alături de jurnalista Bianca Albu (Buletin de București), a documentat abuzurile prin care treceau persoanele cu dizabilități din centrele aflate în județul Ilfov, dar și modul în care au acționat autoritățile responsabile. Poți citi investigațiile aici: https://www.investigatiimedia.ro/investigatii. 

CRJ a adus prin evenimentul un happening teatral, adaptat de regizoarea Crista Bilciu, cu actrițele Ioana Mărcoiu, Alina Berzunțeanu și Anda Saltelechi. Momentele adaptate au făcut parte din spectacolul Eu sunt Luli, care va putea fi urmărit începând cu luna octombrie la Teatrul Odeon.

A fost chiar impresionant să o vedem la stand chiar pe Georgiana Pascu, manager de program CRJ, care prezenta publicului detalii din ce presupune activitatea juridică pe care o desfășoară CRJ, dificultățile pe care le au (printre altele și obligativitatea de a păstra anonimatul persoanelor private de libertate, căci multe dintre ele solicită anonimatul) și care răspundea tuturor întrebărilor trecătorilor cu răbdare.

Această activare a readus în atenția publică condiția de viață a persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale sau cu afecțiuni neurologice în spații privative de libertate, centre publice sau private, unități medico-sociale, spitale de psihiatrie.

Povestea Marei a fost astfel împărtășită prin teatru, prin povești și fotografii. Prin vocile actrițelor, a fost adusă în lumina publicului povestea a zeci de mii de oameni care și astăzi stau închiși, ascunși de ochii noștri. Ni s-a reamintit astfel că persoanele cu dizabilități intelectuale, psihosociale sau cu afecțiuni neurologice trebuie să se bucure de aceleași drepturi ca noi toți, iar locul lor este în comunitate, printre noi.

            Impresionantă a fost și dezbaterea Cât (ne) costă disparițiile orașului?, moderată de echipa BAZA, curatori ai ediției acesteia a Street Delivery.

Această discuție a reamintit de disparițiile cu care se confruntă întregul oraș: spațiu public, spațiu verde, spațiu pietonal, plintă urbană, repere construite. Rând pe rând, speakerii invitați au răspuns întrebărilor:

 

·       Ce instrumente legale și profesionale avem pentru a face diferența între disparițiile nocive și cele necesare, și cum le putem face accesibile publicului larg?

·       Cum definim, fiecare, interesul public/ binele comun?

 

La dezbatere au participat: Clotilde Armand -  Primarul Sectorului 1, Tamina Lolev - arhitect, reprezentant Nod Makerspace și GIC IOR, Nicușor Dan - Primarul General al Municipiului București, Ciprian Ciucu - Primarul Sectorului 6, Bogdan Suditu - geograf, prof. univ. dr., expert în locuire, președinte al CTATU București, reprezentant ADIZMB, Andrei Mitrea -  arhitect, urbanist, cadru didactic UAUIM, mebru în echipa de elaborare PUG București. 

Am aflat astfel că un oraș viu este un oraș care își planifică dezvoltarea, cântărind și negociind deciziile de înlocuire, refuncționalizare, modificare, demolare, extindere, densificare, în baza primatului binelui comun. Această primă dezbatere publică pe această temă a captivat publicul, fiind de tip open-space și s-a accentuat necesitatea continuării a demersurilor de acest gen, dezbateri care să aibă loc în spațiul public stradal, pe cât posibil, nu în instituții ale administrației publice/ instituții sau centre de studiul arhitecturii și urbanismului.

Dezbaterea poate fi urmărită aici.

          Încheiem periplul Street Delivery cu amintirea unei alte dezbateri publice extrem de necesare, organizate de Platforma Grupului de Lucru Patrimoniu al Ordinului Arhitecților din România și moderată tot de echipa BAZA, cu tema: Cât ne costă patrimoniul orașului?

Accentul de această dată a fost pe balanța dintre costurile comune ale pierderii patrimoniului prin distrugere, abandon, bune intenții greșit puse în practică, ignorare a riscurilor și costurile individuale ale întreținerii, conservării, restaurării, refuncționalizării clădirilor istorice și patrimoniale.

La dezbatere au participat: Iulia Stanciu - arhitect, prof. dr. la UAUIM, reprezentant al platformei 112 Patrimoniu, Alexandra Stoica - arhitect, director adjunct restaurare Institutul Național al Patrimoniului, Andreea Cel Mare - arhitext, reprezentant Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic București, Ștefan Bâlici - arhitect specializat în restaurare, prof. dr. la UAIUIM, organizator al programului Adoptă o casă la Roșia Montană, președintele Ordinului Arhitecților din România, Matei Sumbasacu - inginer constructor specializat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic, reprezentant ReRise, Julien Chiappone-Lucchesi - Directorul Institutului Francez. 

 

Cu toții au încercat să răspundă următoarelor întrebări:

 

·       Ce instrumente profesionale și legale avem la dispoziție și de ce am avea nevoie în plus pentru a îndepărta temeri legate de parcursuri birocratice și economice greoaie, pentru a împiedica eludări ale legislației, și a încuraja includerea patrimoniului în circuitul viu al orașului?

·       Cum redevine patrimoniul valoare a orașului și cum ne implicăm cu toții, responsabil, pentru a îl proteja și promova?

Dezbaterea poate fi urmărită aici.

 

Ediția din 2023 a Street Delivery parcă a fost cea mai sinceră radiografie a temelor din spațiul public, o invitație la asumare, implicare și ajutor pentru schimbare. Dincolo de ateliere creative care permit experimentare și învățare, Street Delivery a reușit anul acesta performanța transformării într-un festival al ideilor, al dezbaterilor și al prezentărilor vii. Și poate de astfel de inițiative avem nevoie tot mai des în România acum, de aceea consider că este important că rămâne un nucleu de idei și mesaje, dincolo de acțiuni singulare efemere.