Perspective cheie pentru ONG-uri, așa cum reies din cel mai recent raport lansat de EFOR

Material realizat de Laura-Lucia Găvan

Recent, EXPERT FORUM (EFOR) a lansat cel mai recent raport anual, oferind o privire detaliată schimbărilor și provocărilor cu care se va confrunta România în următorii 10 ani, ceea ce în mod clar va avea impact și asupra sectorului ONG, întrucât multe sunt riscuri urgente, care necesită acțiuni imediate.

Documentul prezintă dileme politice dificile, iar de-a lungul lui sunt identificate și analizate riscuri și obstacole previzibile, cu o discuție aplicată pe rolul sporit al țării noastre în UE.

Anul 2024 este văzut de cei care au contribuit la raport drept momentul în care redefinim Uniunea Europeană și România, așa cum vrem ele să fie în continuare, iar aceasta depinde de capacitatea colectivă de a trage la răspundere politicienii, cu efecte în politicile publice și în activitatea instituțiilor până în 2035 și chiar până în 2050. Provocările sunt multiple, pe toate palierele, unele la nivel global - de la schimbări climatice, la declin demografic și migrație, la cursa pentru dominație tehnologică, iar altele sunt regionale, pe continentul european -  tensiuni geopolitice ce duc la conflicte la nivel mondial. Ori, în acest context tumultuos, presărat de nenumărate incertitudini, “întregul proiect european trebuie să treacă printr-o transformare”, consideră EFOR, care susține că „este de datoria liderilor politici și a partidelor în timpul campaniei electorale extinse din 2024 să propună soluții la problemele pe care le ridicăm și să explice cum intenționează să depășească provocările.”

Raportul “The next 10 years. Challenges for Romania: forecast report.”, structurat de-a lungul a 4 capitole importante (Ever closer to you, Europe! Romania’s convergence in the past three decades, The Fourth Industrial Revolution: technology, innovation, and the labor market, The Energy Transition under Climate and Geopolitical Uncertainties, What role for Romania in the new EU-35?), aduce analizele fine realizate de autorii Otilia Nuţu, Sorin Ioniţă, Laura Ştefan, Cristian Luțan și ne provoacă să înțelegem evoluția României din ultimii ani, contextul mai larg în care se înscriu perspectivele de viitor și mai ales care poate fi rolul țării la nivel regional și continental.

Trebuie să înțelegem că, oricât de greu ne e să percepem progresul și evoluția condiției de trai, toate statele ex-comuniste din Europa de Est, inclusiv România, au avut o tranziție “fericită”, estimează autorii, subliniind că cele 11 țări sunt acum membri ai Uniunii, recuperând mare parte din decalajul de dezvoltare față de țările occidentale. Cu toate astea, indicatorii de recuperare a decalajului față de Vest, măsurat de OSI Sofia prin prisma a 4 dimensiuni (economie, democrație, calitatea vieții și calitatea politicilor publice), arată că într-adevăr decalajul este recuperat în Europa de Est, dar cu o viteză mai mare în ceea ce ține de dimensiunea economică și mai lentă în ceea ce ține de calitatea vieții.

Experții punctează de-a lungul raportului că, în cazul României, rămâne de văzut în ce măsură tendința de creștere din anii de până acum postdecembriști poate continua în acest nou context, dată fiind deprofesionalizarea sectorului public din ultimii ani, și – în ce măsură actualul model de creștere al țării este în conformitate cu tendințele preconizate ale UE, care se vor îndrepta probabil către “producția „verde”, sustenabilitate și bunăstare, spre deosebire de creșterea „pură” a PIB-ului, bazată pe o forță de muncă accesibilă.”

O altă observație important este că, desi numărul cetățenilor non-UE a tot crescut în ultimii ani (dovadă și cererile în creștere pentru vize), până în prezent, România are unul dintre cele mai mici procente de cetățeni non-UE de pe întregul continent. Este de urmărit cum vor evolua lucrurile și ce efecte vor avea asupra pieței muncii în țara noastră.

Până în 2035 și chiar și dincolo de acea dată, România va trebui să găsească răspunsuri și soluții cu privire la reforma sistemului de educație, la provocările migrației și la toate incertitudinile celei de-a patra revoluții industrial. Dincolo de acestea, semnificativ e faptul că țara se confruntă cu o provocare demografică mai pronunțată decât alte țări europene, întrucât populația cu vârste între 15 și 54 de ani va scădea brusc, ca urmare a scăderii natalității, și a migrației persoanelor în vârstă de muncă. Aceasta înseamnă și o creștere majoră a nevoii de servicii sociale și de asistență, ceea ce, apreciem noi, va avea un impact major și asupra sectorului ONG, deja confruntat cu numeroase provocări (cele mai pregnante fiind cele financiare și cele ce țin de resursa umană).

  În raport se arată că Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale CEDEFOP se așteaptă ca cererea de forță de muncă înalt calificată în România să crească cu 35% în 2035 față de 2021, iar sectoarele  cu cea mai mare creștere ar urma să fie: activitățile profesionale, științifice și tehnice, precum și activitățile financiare și de asigurări. Se estimează ca sectorul ITC să înregistre ze cea mai mare creștere a cererii de forță de muncă calificată.

Autorii raportului arată că, “într-o țară care se confruntă cu o populație în declin și cu costuri în creștere pentru asistență socială și sănătate, era digitală oferă un potențial semnificativ.”, ceea ce înseamnă că perspectivele de creștere ale României nu mai sunt limitate geografic și nici de dimensiunea resurselor locale.  

România are potențialul de a deveni foarte competitivă la nivel continental și global, se arată în raport, dacă se vor observa o populație mai puțin numeroasă și mai bine educate, urmată de decizii politice inteligente, care să susțină domenii cheie de dezvoltare. În tot acest cadru, direcția în care vor merge politicile publice poate fi decisivă, putând fi un motor sau o frână pentru dezvoltarea socio-economică a țării.